Sentimente inecate!..

         

                 Si cand vine vorba de sentimente tradate, de multitudinea dezamagirilor ce te incoltesc din toate punctele cardinale asemenea unei haite de lupi fiorosi, avand boturile patate de sange, mandrii fiind in urma actului criminal de care au dat dovada, se naste nevoia de a te elibera de povara grea ce crunt iti apasa micii umeri ai cutiei toracice,goi sub domnia arsitei; simti nevoia de a gasi o modalitate eficienta de a atinge libertatea sufleteasca dupa care tanjesti ori de cate ori moralul iti este plonjat la pamant asemenea unei ancore aruncata fara mila peste bord, a carei soarta nu intereseaza pe nimeni in vederea pierderii sau deteriorarii acesteia.
                 Si iata cum aceasta nepasare pe care multi (chiar foarte multi ) o manifesta ori de cate ori au sansa sub nenumarate feluri care mai de care mai lipsite de orice urma detasata de un act de apreciere sau unul acompaniat de putina iubire, nu face deloc ochii dulci, mai ales celor care au fost asamblati de Creator sa dea atentie oricarui detaliu omis de altii sau oricarui gest sau vorba directionata de a injunghia un suflet caruia chiar ii pasa,un suflet care, asemenea unui puzzle, accepta si pastreaza toate piesele pe care viata le ofera intr-un mod mai placut sau uneori greu de acceptat, ca la final, puse cap la cap, sa completeze sensibilitatea bine ascunsa in spatele chipului de o alba nuanta de statuie indelung slefuita de impulsurile luminoase a vietii interioare.
                 Si daca linistea si starea de bine imi va mai fi mult amenintata de factorii negativi,va veni o zi in care,luandu-mi inima in dinti,m-as razbuna inecandu-mi sentimentele astea devenite enervante de prea multa bagare de seama, intr-o ceasca (de un portelan alb crestat cu model primavaratic) de cafea bine aromata si fierbinte, al carei abur fumuriu le-ar racii,provocandu-le o stare de indiferenta.Dar in tot acest plan al meu gandit efemer, intervine un obstacol ce se opune ducerii la capat al ideilor mele minutioase: opunerea vointei mele de a-mi hrani papilele gustative cu acea aroma dulce-amaruie, devenind imposibil iata sa-mi inec sentimentele in licoarea bruna.
                Si ma gandesc acum ca ar fi o risipa stand la o masuta frumos modelata de un fier forjat auriu, la umbra unei terase pariziene a carei liniste  sa se intensifice romantic in urma trecerii unui cuplu a carui ploaie de sarutari si cuvinte dulci sa rasune cu ecouri sau copilasi fugind de brutarul ale carui painici bine rumenite fusera furate de pe tejghea, in timp ce astept chelnerul cu alba ceasca  de cafeaua arabica neagra,doar pentru linistea sentimentelor mele ravasite.
                Dar poate forul meu interior imi taie din radacini declansarea poftei de cafea, fiind de partea sentimentelor in scopul acceptarii si pastrarii lor, fapt ce ar duce la pregatirea slefuirii formarii mele ca om sensibil in societatea roasa de molii si cuprinsa de bughete de mucegai...