Amintirea, sera a fericirilor trecute

          

                 Amintirile nu sunt de ajuns ca sa traiesti si sa mergi mai departe.Traind din amintiri nu faci altceva decât sa ratezi prezentul tau.Si amintirea ta ajunge la altcineva, si atunci ajungi sa te întrebi cât din tine este raspândit în ceilalti si cât din tine traieste prin amintirea lor.

                   De multe ori ajung la concluzia ca o simpla amintire , poate banala sau fara sens pentru unii, detine mult mai multa valoare decat unele persoane... De ce spun asta? Pai este simplu. Amintirile petrecute cu cineva alaturi raman aceleasi si de neschimbat , pe cand acele persoane cu ajutorul carora ai dat nastere unor momente pretioase si de neuitat , se pot schimba treptat sau chiar peste noapte , nemairamanand aproape nimic din vechea fiinta. De asta spun eu ca amintirile sunt atat de …ce adjectiv as mai putea folosi pentru a sublinia esenta frumosului ce tine de amintiri ? Pot fi lucruri de pret daca stim sa ni le cream si sa le dam valoare,iar pe de alta parte le consider un dar dat noua in a ne reaminti de trecutul placut sau mai putin placut! Omul reprezinta totalitarea trairilor sale pe parcusul vietii, iar tot ceea ce îi aminteste de trecutul sau, reprezinta ambientul lui spiritual.

                Pentru ca sa ajungi la ele, mai intai, trebuie sa le dai viata.Pentru asta e nevoie de implicare, timp investit,sentimente,si restul intra la etc.Cu timpul ajungi si la cealalta etapa, de stingere si arhivare a amintirii in sine.Sa fie adevarat faptul ca, cu cât ai mai multe amintiri, cu atât ai trait mai intens?Si atunci, cum ramâne cu timpul alocat amintirilor? Putem vorbi despre existenta temporalitatii si acea curgere ciclica, trecut-prezent-viitor, cum  ca prezentul nu ar exista fara trecut, iar viitorul fara prezent? Sau timpul chiar exista si este acelasi peste tot, în toate dimensiunile, însa are alte forme de manifestare?
Mie îmi place sa cred ca nu exista timp. Prin alegerile si deciziile noastre, noi dam o curgere universala, într-o maniera constienta sau nu.Cel putin asa îmi place mie sa cred.

                  Daca ma va intreba din nou cineva ce imi doresc sa devin cand voi fi mare, asa cum eram obisnuita sa fiu intrebata inca de la gradinita, as vrea sa pot spune cu mandrie ca as dorii sa devin inventator, sa creez opere impletite cu fericire! Da, ai auzit bine. Acum te intrebi de ce, nu ? Dintre toate meseriile, de ce tocmai asta ? Mi-as dorii sa creez cate o cutiuta muzicala pentru fiecare,dar nu orice cutiuta;una magica, in care toate amintirile si trairile sa fie depozitate in ea, iar atunci cand este deschisa pentru a retrai trecutul, momentele sublime sa defileze pe ritmurile magice ale cutiutei.Acest lucru ar face multe personae fericite si chiar imi doresc sa readuc zambetele pe ale lor chipuri patate de timpul nemilos.

                  Viata inseamna momente.Nu mai astepta si creeaza-le,da nastere amintirilor, pentru ca atunci cand vei sta pe banca alaturi de nepoti,sa le impartasesti si lor cutiuta ta de amintiri ,  dar sa fie umpluta pana peste cap pentru a depana acele momente care ti.au infrumusetat chipul cu fericire!