Vorba aceea '' Apara-ma , Doamne, de prieteni ,ca de dusmani ma apar singur ...'' Vorbim mereu cat este de important sa avem incredere in noi, in fortele si cunostintele noastre.Dar ce facem cu increderea fata de ceilalti ? De mici copii ni se spune sa nu vorbim cu strainii si sa nu avem incredere in ei , iar in prezent nu mai poti avea incredere in absolut nimeni, deoarece intotdeauna intentiile bune sunt cimentate cu interese ascunse.
Uite , ma adresez voua cu o simpla intrebare: in zilele noastre , cata valoare are ''Ai incredere in minte '' ?Din cauza evolutiei neincrederii , cu totii am devenit atat de suspiciosi fata de tot ce se intampla in viata noastra , incat pana si un ''Multumec'' sau chiar un zambet este analizat prin prisma neincrederii , facandu-te la final sa te intrebi '' De fapt , care i-au fost intentiile ? '' Pur si simplu simti nevoia de a avea pe cineva alaturi in care sa iti depui toata increderea , pe cineva pe care te poti baza cu adevarat , care nu urmareste sa fie totul doar in interesul sau .O alta intrebare imi rasare printre gandurile prinse de realitatea cruda . Unde il putem gasi pe acel ''cineva'' ? Exista oare acel ''om al increderii '' ? ... Invata ca va fi mereu acolo cineva in care vei putea avea incredere, insa totul depinde de tine sa iti dai seama cine e acel '' cineva '' Daca supravietuirea noastra ar tine doar de ajutorul unui strain , ce putem face ? Sa asteptam o persoana cunoscuta ? Sau mai bine ne imprietenim cu lupul din padure pentru a ajunge cat mai repede la bunicuta , dandu-i lupului cate ceva din mancarea din cos pentru a supravietui cu totii pana la sfarsitul povestii.
Esti inconjurat de oamnei cu priviri calde , cu sufletul neprefacut , intampinandu-te cu bratele larg deschise si cu zambetul pe buze ... dar ce tot spun aici ? Intr-adevar , poate au acele priviri sincere care iti transmit increderea si bucuria , dar ce faci atunci cand printre cei care se intersecteaza cu viata ta sunt si oamnei care-ti vandalizeaza , intententionat sau poate neintentionat , sufletul ? Avand incredere in oameni , iar ei stiind doar sa profite de lucrul acesta , am reusit sa ii cunosc ceva mai bine .Am descoperit ca fiecare isi imbraca propiul caracter intr-o poleiala care efectic te orbeste.Chiar este trist si uneori dureros atunci cand te gandesti ca dincolo de cuvintele unora spuse cu blajinatate , de fapt se ascunde acel plan gata pentru a te dobora. Minciuna , indoieli , neincredere ... de ce oare omenirea a ales sa se bazeze pe aceste trei ''aspecte '' mentionate ? Probabil le este prea greu unora sa ceara respect si sa astepte sa il primeasca ... de fapt , nu au idee cat este de simplu sa stii ca respectul se castiga doar prin adevar si politete ! Majoritatea sustin ca a avea incredere in oameni inseamna sa fii naiv ! E corect oare spus ?Tu nu vrei sa fii naiv , vrei doar ca oamenii sa inteleaga cat de importanta este increderea in viata .
Nu scot usor din suflet un om care m-a mintit ... dar daca o fac , este ca si cum nu ar mai exista.Pana sa ajung la acest pas iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase.Indur , tolerez,inteleg,sufar si acord sanse, mergand pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea.Dar am limitele mele...si ma trezesc intr-o dimineata in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii ... si atunci simt o repulsie fata de felul in care an fost tratata. Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa bantui cum vrei , din care sa iei ce iti trebuie si din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef.In sufletul omului nu intri cu minciuna si falsitate , ci cu intentii bune ; pasnic si iubitor ! Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo ...cine nu , adio ! Invata sa te bazezi pe tine insuti , invata ca in jurul tau e plin de atatia oameni care poarta masti de parca viata ar fi un bal mascat , invata ca multi iti vor intoarce spatele cand vei avea mai multa nevoie de ajutor ! Vor exista mereu oameni care te vor rani , asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara .
Da , niciodata nu vei sti daca acorzi incredere persoanei potrivite.Nu prea ai de unde sa stii asta.Dar , la sfarsitul zilei , vreau sa pun capul pe perna linistita , gandindu-ma ca am ales sa cred in cineva , a am ales sa cred in oameni, dar mai ales sa cred in mine ! Sfatul meu este sa fiti mereu atenti...Increderea in oameni este un lucru tare fragil , care nu se castiga in doar cateva zile . E vorba de timp , de experiente prin care trebuie sa treaca impreuna doua sau mai multe persoane . E vorba de multe lucruri marunte , care abia atunci cand sunt puse cap la cap, va capata sens si astfel te apropie sau departeaza de omul respectiv.Si odata pierduta increderea , regasita apoi cu chiu cu vai , niciodata nu va mai fi la fel ! Si inca un lucru de retinut : nu comunica nici celui mai bun prieten secretele cele mai profunde ... azi prieten , dar nu vei stii in care din zilele ce vor urma se va alatura dusmanilor tai !
Cat de incantator este sa poposesti sub ramurile imperiale ale unui copac ! Te simti protejat , simti cum din clipa in clipa crengile , care se prind in dansul coordonat de aripile moi ale vantului , se transforma in uriase brate gata pregatite pentru a te imbratisa .O adiere sublima anunta sosirea toamnei , in caleasca ei de frunze moarte , imbracata in vesnica rochie tesuta cu fire de aur , pe cap purtand cununa batuta cu nestematele in forma de fructe .Cu zambetul sau lipsit de stralucire si caldura se cuibareste in sanul naturii si incepe astfel sa-si impuna propriile reguli. De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele marunte in codru , ale caror solzi s-au zburlit pe-o ramura .
Toamna vede incapatanarea cu care soarele insista sa mangaie solul cu mii de atingeri calduroase.Este chiar nemultumita , motiv pentru care invoca suierul ascutit al vantului iernatic, care isi plimba rasuflarea prin paduri , hartuind crengile copacilor.Urmatoarea pe lista schimbarilor este culoarea vie a naturii.Toamna isi intinde bratele lungi si atinge natura pe crestet ,asemenea unei regine atingandu-si supusii. Natura ingalbeneste vazand cu ochii la comanda ei , asemenea unui om care imbatraneste mai devreme decat ar trebui . Multumita de modul in care servilii ii indeplinesc capriciile , incepe acum sa lucreze asupra temperaturilor , acestea coborand vertiginos in apropierea zonelor rezervate inghetului.
La fiecare adiere de vant , bratele copacilor se balanseaza si odata cu ele frunzele incep sa cada intr-o ploaie multicolora. Spre deosebire de o ploaie normala , in care stropii de ploaie se indreapta direct spre pamant , ploaia de frunze ruginii este insa una haotica , iar fiecare frunza pare a avea propriul drum . Intr-un final se aseaza pe solul zvantat si incep sa formeze covorul ofilit de toamna. Aleile, triste pana mai ieri , acum sunt vesele si se mandresc cu straiele ruginii cu care sunt invesmantate . Scoarta de frunze se unduieste precum un covor magic datorita mangaierilor vantului care sufla cu atata furie ; se inalta de la sol , se misca asemenea unei iluzii , iar apoi revine tacut pe aleea adormita.Peste crestet de dumbrava norii suri isi poarta plumbul , iar lacrimile reci ale lui septembrie uda pamantul din inaltul cerului.Se lovesc cu ura de sol si emana sunete infundate , incercand sa intimideze natura care isi pierde culoarea stralucitoare si incepe astfel a imbatrani.
Furata de peisajul fastuos de toamna , nici nu am realizat cum timpul s-a strecurat pe langa mine .Frigul taios imi ordona cu strictete sa ma refugiez inauntrul casei , iar eu neavand nicio arma pentru a riposta impotriva lui , cedasem umila. In adancul meu simteam o parere de rau ca las in urma aceasta expozitie in aer a celui mai celebru pictor , anotimpul toamna.Dar stau si ma intreb oare prin ce coltisor hiberneaza acea vara caniculara cu zilele ei lungi si placute ? Ii duc dorul deja ... Duc dorul atingerilor acelei atmosfere plina de viata si miscare ! Acum insa atmosfera generala pare melancolica si obositoare, fiind lipsita de acel licar zburdalnic de lumina si dominand in aer un sentiment de apatie .
Deja incep a indrazni sa visez la caldura frumoaselor zile de vara ce vor urma , dar am acel sentiment care imi sopteste faptul ca sunt pregatita pentru a intampina noi dimineti ploioase acum , gata pentru a inlocui rochitele subtiri si viu colorate cu pulovere lungi si calduroase , a trece de la limonada rece cu gheata la ciocolata calda si aromata , dar mai ales ma voi bucura de nopti mai lungi , nopti al caror intuneric va straluci cu mai multa putere de milioanele si miliardele de stele suspendate acolo sus la mii de kilometrii ani lumina ...
''Pentru ce traiesc ? Ca sa mor ? Atunci sa ma ucid ? Nu pot, mi-e frica . Sa astept pana vine moartea ? De asta ma tem inca si mai mult . Atunci trebuie sa traiesc , dar pentru ce ? Si nu pot scapa din acest cerc vicios . ''
Lev Tolstoi
Cutremurator citat , nu-i asa ?
Asemenea marelui Lev Tolstoi , o mare parte dintre noi suntem pusi in situatia de a ne confrunta cu diverse intrebari legate de existenta noastra , intrebari care starnesc curiozitatea atator adolescenti si nu numai : Ce este viata ? Care este scopul nostru pentru care ne-am nascut ? si lista poate continua . Daca ar fi sa intrebam persoane din diferitele categorii de varsta , sunt convinsa ca raspunsurile multora s-ar rezuma la : 1 ) Pentru copii viata ar fi o lume pura , frumoasa unde fiecare este personajul principal in propria poveste al carei continut este asa cum ei isi doresc , o lume cu multe dulciuri si gramezi de jucarii , o lume fara griji si fara preocupari pentru ce ar aduce ziua de maine, lume cunoscuta si sub denumirea de ''lumea roz '' , insa mult mai tarziu vor fi dezamagiti cu privire la tot ceea ce au gandit despre ''lumea lor perfecta'' .
2 ) Pentru adolescenti sau ''marii copii rebeli'' viata se bazeaza pe excursii , petreceri , pierderea timpului pe internet , lacrimi in zadar , nopti tarzii invatand pentru teste,senzatie de atasare fata de cine nu trebuie , dorinta de a avea cat mai multi prieteni si asa mai departe.
3 ) Adultii insa considera ca scopul lor pentru care traiesc este familia , locul in care fiecare se simte in largul lui , locul in care fiecare se regaseste . ''Ce poate fi mai frumos si mai bun in viata decat o familie unita…” Sustin aceasta idee deoarece in opinia mea omul nu este nicaieri mai fericit decat in sanul familiei sale. In primul rand, familia ofera stabilitate, confort si siguranta. Oricine se simte protejat, linistit cand stie ca are alaturi persoane care ii doresc binele,care sunt gata sa il sprijine in mod neconditionat atunci cand are probleme. In alta ordine de idei, in familie, fiecare se poate bucura cu adevarat de realizari, de impliniri, poate comunica sincer cu ceilalti, se poate baza pe sfaturile lor, pe sprijinul si daruirea lor totala. Omul nu poate gasi intelegerea deplina decat in mijlocul familiei, adica in preajma celor ce-i doresc doar binele..
4 ) Si am ajuns iata si la cei de varsta a treia , batranicii nostri , care vad viata ca pe o sansa in a-si rasfata nepotii dragi , ba mai mult , odata ajunsi la aceasta varsta inaintata , in sfarsit se pot relaxa de tot zbuciumul si peripetiile de care au avut parte in decursul acestor ani trecatori.
Mari invatati si ganditori ai lumii au meditat si au incercat sa rezolve acest rebus intortocheat al vietii , sa descopere motivul pentru care omul a fost lasat sa domine in aceasta lume robita pacatului , cruzimii ,tradarii ...Oare chiar se merita sa suferi , sa faci fata atator probleme cu care viata te incearca ?
M-am intrebat de multe ori si eu , dar de cele mai multe ori m-am indispus , deoarece ma tot gandeam si ma gandeam , dar raspunsul pur si simplu refuza sa se afiseze.Probabil nu cautam indeajuns inauntrul meu ... Sunt sigura ca toate raspunsurile la orice intrebare pe care ne-o punem se gaseste in noi , de aceea nu trebuie sa ne dam batuti niciodata si de fiecare data sa ne ridicam cu capul sus ori de cate ori cadem. Avem nevoie de incredere in noi , pentru a le arata celorlalti ca putem pasi inainte cu ranile nevindecate si sangerande.
Dar hai sa ne gandim logic : daca mari personalitati ale omenirii nu au reusit , cum oare as putea eu ,o adolescenta lipsita de experienta vietii mature ? Dar se mai spune ca esentele tari se tin in sticlute mici , nu-i asa ?
Pentru ce sa traim ? Doar pentru a suporta problemele si grijile de zi cu zi ? Doar pentru a astepta cu sufletul la gura sfarsitul ? Nu ! Chiar daca sunt impotriva negatiei , admit faptul ca raspunsul este unul negativ de data aceasta ! Am fost creati pentru un scop , poate pentru a ne oferi unul altuia ajutorul , poate pentru a ne oferi grija si protectia sau poate pentru a scoate din intuneric sufletele ratacite - cine are acest scop devine un daruitor de dragoste pentru semeni . Da , Dumnezeu ne-a lasat pentru un motiv unic si anume ca trebuie sa intelegem dintru inceput scopul vietii : salvarea sufletului din pacat si moarte.
Viata e una singura si pentru multi atat de scurta ! De aceea spun sa profitam de ce ne ofera prezentul , deoarece trecutul nu se mai intoarce si astfel nu-l mai putem schimba, iar de viitor avem incredere ca Cel de sus se va ocupa ! Construieste-ti viata inca din copilarie pe stanca puternica pe care nimeni nu o va clinti ,bucura-te de sansele care iti sunt oferite , dar mai ales sa accepti cu demnitate tot ceea ti se intampla :lucruri bune sau lucruri mai putin bune. Toate se intampla cu un motiv ...
Incearca sa faci cat de mult poti bine altora , chiar daca ajutorul se reintoarce sau nu.Fa altora ce ti-ar placea sa ti se faca .Incearca si vei vedea ca asta schimba lucrurile . Te schimba si pe tine,dar si viata altora. Niciodata sa nu spui ''Nu'' si sa nu te dai niciodata batut atunci cand simti ca lucrurile nu merg asa cum tu ai planuit ! Munceste si lupta pentru aspiratiile tale , nu permite nimanui sa-ti complice viata ! Ia deciziile care ti se par corecte ascultandu-ti inima , dar ai grija totusi ce alegeri faci !
Totul e trecator in viata , si de aceea spun sa nu iti faci niciodata prea multe griji, sa nu-ti irosesti timpul petrecandu-ti-l intr-o stare de stres ,tristete sau suparare. Asa cum lucrurile vin , tot in aceeasi masura vor si pleca , iar datoria noastra este sa ne resemnam la orice situatie.
Cand te simti singur si descurajat , priveste cerul care este limita tuturor lacrimilor, tuturor durerilor , a tot ce tine de suferinta . Muta-ti gandurile in cer , acolo nu e niciodata criza , iar daca esti perfect echilibrat in liniste si armonie , vei auzi vocea Celui mai bun prieten ! Trebuie doar sa ai incredere in El , dar si in tine , iar El te va indruma pe caile bune. Sa crezi e lucru greu ? Hmm, depinde de tine .
In asteptarea fagaduintei si a salvarii , fii pregatit. Prin credinta , apuca viata si incepe sa traiesti !
Life's too short to worry , life's too long to wait ! Enjoy it :)
