Sentimente inecate!..

         

                 Si cand vine vorba de sentimente tradate, de multitudinea dezamagirilor ce te incoltesc din toate punctele cardinale asemenea unei haite de lupi fiorosi, avand boturile patate de sange, mandrii fiind in urma actului criminal de care au dat dovada, se naste nevoia de a te elibera de povara grea ce crunt iti apasa micii umeri ai cutiei toracice,goi sub domnia arsitei; simti nevoia de a gasi o modalitate eficienta de a atinge libertatea sufleteasca dupa care tanjesti ori de cate ori moralul iti este plonjat la pamant asemenea unei ancore aruncata fara mila peste bord, a carei soarta nu intereseaza pe nimeni in vederea pierderii sau deteriorarii acesteia.
                 Si iata cum aceasta nepasare pe care multi (chiar foarte multi ) o manifesta ori de cate ori au sansa sub nenumarate feluri care mai de care mai lipsite de orice urma detasata de un act de apreciere sau unul acompaniat de putina iubire, nu face deloc ochii dulci, mai ales celor care au fost asamblati de Creator sa dea atentie oricarui detaliu omis de altii sau oricarui gest sau vorba directionata de a injunghia un suflet caruia chiar ii pasa,un suflet care, asemenea unui puzzle, accepta si pastreaza toate piesele pe care viata le ofera intr-un mod mai placut sau uneori greu de acceptat, ca la final, puse cap la cap, sa completeze sensibilitatea bine ascunsa in spatele chipului de o alba nuanta de statuie indelung slefuita de impulsurile luminoase a vietii interioare.
                 Si daca linistea si starea de bine imi va mai fi mult amenintata de factorii negativi,va veni o zi in care,luandu-mi inima in dinti,m-as razbuna inecandu-mi sentimentele astea devenite enervante de prea multa bagare de seama, intr-o ceasca (de un portelan alb crestat cu model primavaratic) de cafea bine aromata si fierbinte, al carei abur fumuriu le-ar racii,provocandu-le o stare de indiferenta.Dar in tot acest plan al meu gandit efemer, intervine un obstacol ce se opune ducerii la capat al ideilor mele minutioase: opunerea vointei mele de a-mi hrani papilele gustative cu acea aroma dulce-amaruie, devenind imposibil iata sa-mi inec sentimentele in licoarea bruna.
                Si ma gandesc acum ca ar fi o risipa stand la o masuta frumos modelata de un fier forjat auriu, la umbra unei terase pariziene a carei liniste  sa se intensifice romantic in urma trecerii unui cuplu a carui ploaie de sarutari si cuvinte dulci sa rasune cu ecouri sau copilasi fugind de brutarul ale carui painici bine rumenite fusera furate de pe tejghea, in timp ce astept chelnerul cu alba ceasca  de cafeaua arabica neagra,doar pentru linistea sentimentelor mele ravasite.
                Dar poate forul meu interior imi taie din radacini declansarea poftei de cafea, fiind de partea sentimentelor in scopul acceptarii si pastrarii lor, fapt ce ar duce la pregatirea slefuirii formarii mele ca om sensibil in societatea roasa de molii si cuprinsa de bughete de mucegai...


                                                         

Rasfat pe timp de ploaie.

                  Sunt zile in care ai vrea sa-ti dedici din timpul tau pretios pentru a-ti rasfata talpile picioarelor alergand pe nisipul incins de soarele varatic sau inotand in apa oceanului sarat de teama daca nu cumva esti spionat de prezenta catorva meduze iesite la o plimbare ca fetele, sau serile petrecute numarand miliardele de stele cusute cu fir de argint  pe cerul nocturn,tinand de mana persoana iubita,gadilindu-ti urechea cu soapte emanate de iubire''Te iubesc cate stele sunt pe cer'', sau minutele petrecute dialogand cu buncica ascultandu-i regretele tineretii sterse de buretele batranetii acum, sau iesirile cu prietenii din gasca vesela sau drumetiile in natura alaturi de familie si cainele alergand dupa frumosii fluturi.
                   Dar mai sunt si zile sterse de stropii de ploaie, rase de grauntele de zambet, in care simti nevoia de a dedica din pretioasele tale minute si ore doar pentru rasfatul timpanului vibrand de melodiile aflate pe aceeasi unda cu starea ta din ziua respectiva,rasfatul curiosilor ochii in a se hrani cu sirurile de cuvinte, rasfatul degetelelor in a asterne mai mult sentimente pe hartia proaspata sau rasfatul nasului fin in colectarea mirosului puternic si dulceag de hartie veche emanand din cartile cartonate.
                    Si stand asa, intr-o multitudine de amestecuri de sunete, sentimente si hartie, nu iert din ochi spectacolul ploii ce se desfasoara la un geam distanta de mine.Si ma intreb cat de minunat poate fi si acest fenomen inexplicabil al naturii ! Cum miile si miile de boabe de apa calatoresc, cazand si spargandu-se in contact cu pamantul sec,avand misiunea de al mangaia aflat in stare de deshidratare.
                    Si trist este faptul ca unele persoane doar vad ploaia, pe cand altele o simt.Iar prin acest ''o simt'' nu fac referire la datul buzna din casa in asteptarea ciorchinilor de ploaie pentru a-ti face hainele una cu pielea,exclamand subconstientului tau un ''Brrr!", in urma aparitiei pielii de gaina sau gasindu-ti placerea in a sari in baltile acumulate pe drumul pietros.NU ! Aici este vorba de un alt fel de a simti,fel ce-l poti lua drept o taina a secretului frumusetii ploii.E vorba de acea stare euforica si nevinovata specifica zilelor ploioase si reactia naturii dupa trecerea acestora,cand ciripitul pasarilor  devine mai intens,cand totul revine mai in forma,cand varaticele culori isi mai accentueaza din nuante.
                      Si astel imi vine a dansa pe iarba uda cu picioarele goale in rosia-mi rochie si paru-mi matasos bucurandu-se de o libertate temporala, in semn de multumire ploii pentru starea de bine inrudita cu melancolie ce o poate oferi.
                      Si,odata cu invelirea ochilor umezi cu pleoapele reci,simt cum trupul palid si frumos conturat de rosul casmir, imi este cuprins de bratele racoroase ale libertatii, schitand impreuna o coregrafie de vals pana cand ploaia s-ar opri,iar realitatea cruda m-ar reinvalui cu rutina obisnuita de zi cu zi...