O gleznă subțire se afundă în nisipul moale proaspăt sărutat de un val oceanic nărăvaș.
Un picior alb frumos sculptat ieșit de sub materialul rochii de voal făcu pași mărunți până întâlni o gambă ce definea trăsături masculine.
Apoi piciorul fin se făcu nevăzut.
Mai era puțin ca degetele mâinii drepte să atingă tavanul cerului devenit plumburiu acum în timp ce brațele groase se încrucișară printr-o mângâiere cu talia ce trăda caracteristici de tânără firavă.
Ce manifestare a mitului etern: acela al cuplului de îndrăgostiți!
Ochiți de privirile trecătoare ale sufletelor, nu simțeau deloc stânjeneala în corpurile lor tremurând a iubire, ci își continuau în liniște ritualul lor de îmbrățisări înfometate.
În lumea lor creată din mângâieri, timpul se opri în loc, spuma valurilor tăiată de malul mării se diminuă, iar sufletele lor se prinseră de mâini într-un fel de incantație purificatoare.
Și se produ pulbere de magie în atmosfera fosforescentă.
Și întreg universul cu stele mii se născu sub dorința iubirii celor doi.
Simțeau cum părti din sufletele lor se iubeau încă de la începutul începuturilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu