joi, 5 februarie 2015

let it be



           Ai vazut cat ploua ?
           Stau lipita de fereastra,imbracata in puloverul pe care mi l-ai oferit fara nici o afectiune in parc,cand ti se facuse mila de mine din cauza faptului ca tremuram.Dar nu de frigul in sine, ci de frigul din privirea ta, de felul cum pielea mea era supusa frisoanelor din lipsa imbratisarilor tale, din lipsa sarutarilor care presupun ca mi-ar fi napadit sira spinarii cu mici fioruri nevinovate.Si doare.Cum te vedeam langa mine sau indepartandu-te, fara sa te am sau sa te fii avut macar.Dar ma multumesc si cu acest ''frig'' pe care il obtin de fiecare data cand privirile ni se intersecteaza si intreaga lume se rezuma doar la noi doi in mintea mea. Si ce-ar fi fost daca ne aflam inauntrul unei frumoase clepsidre de cristal, sub forma a doua firisoare de nisip azur care sa se intalneasca la nesfarsit indiferent de cum era pozitionata clepsidra?
            Tot ploua ! Devine enervant, stiu.Sau poate nu.Poate un heruvim a cazut pe pamant si vazand doar oameni, s-a intristat si a inceput  pur si simplu sa planga.Vazand oameni, si nu umanitate, vazand fiinte evoluate, si nu iubire, marele haos ambalat frumos!
             Apropo,oare tu ai fost vreodata indragostit ? Ai simtit cum aceasta Chestie te face atat de vulnerabil, iti deschide mintea, inima, insemnand ca cineva poate patrunde in ele si sa le distruga.Dar eu iti garantez ca nu voi face astfel! Pariez pe felinarul meu cu licurici care, in cazul in care nu ai stii,inseamna mult pentru mine si nu l-as pune la bataie pe orice..sau pe oricine.
             Dar mai bine pun intrebarea daca tu poti iubi,stana rece de piatra.Vezi ce face iubirea ta din mine ? Cum ma poseda, cum ma determina sa fiu linistita si visatoare la noi doi, si cum in secunda urmatoare imi  anticipeaza toti nervii din constructia mea intrebandu-ma de ce nu pui odata capat orgoliului si ai incepe in a ma iubi ? Pentru ca simt ca tu ma iubesti sau cel putin dorinta te indeamna sa incerci sa o faci. Nu-ti mai trimite inima acasa fortand-o sa se odihneasca.Da-i frau liber, pentru ca are dreptul la libertatea de a alege. Iubirea nu se  poate naste si a se dezvolta daca ai tine-o incatusata de minte, pedepsindu-ti sufletul din a nu fi atins de sageata lui Cupidon.
              Si da, poate picaturile astea nesfarsite de ploaie sunt de fapt suferinta lui Cupidon cand vede ca refuzi sa ma iubesti, pe cand inima ta ar face stop cardiac stiind ca nu ma poate avea din cauza mintii tale realiste.
              Asa ca ce mai astepti ? Vreo invitatie speciala spre fericire pe plan sentimental ? Stai mai bine in banca ta si ti-ai invata inima libera sa simta, ai inteles ? Ca poate mai tarziu soarta te va taxa, si de ce sa nu te pregatesti in ridicarea unei frumoase note de 10 pentru iubirea pe care ai putea sa o cladesti ? Dar doar cu mine fireste. Si atunci cred ca voi innebuni din betia iubirii tale si chiar vom fi fericiti. Tu cu mine, eu cu tine.
               Dar stai putin, daca voi innebuni cu adevarat, ma vei putea iubi si asa ?


                                           
                                               

                                                         
                                                         

marți, 3 februarie 2015

Sub clar de cer senin





                Si ii era dor.Ii era asa dor ca numai gandul la miile de kilometri ii provoca durere ce ii distrugea chiar si capacitatea de a respira.Cat isi dorea in a putea taia din radacini distanta invelita in amaraciune doar pentru a-i reintalni universul caprui din irisii in care se revarsa, asemenea unui val de caldura primavaratica, intreaga lui iubire dupa care tanjeam..Da,ai ghicit,eu sunt,si el este.
               Si contactul vizual facea in asa fel incat sclipirile aurii din ochii lui bruni captau lumina iubirii din ochii mei migdalati de razele soarelui.Si numai privirea trada dorinta unei imbratisari din care eram imposibil de a fi dezlipita,din care nimeni si absolut nimic nu putea  sa il dsprinda din caldura emanata din universul care pe el, si pe mine totodata, ne purifica, metamorfozandu-ne in sculpturi ale iubirii. Si convinsi peste masura de explozia euforica a tot ceea ce insemna iubire pentru noi, constataseram, sub clar de cer senin, ca unii oameni nu iubesc decat o singura data,la baza acestui principiu stand importanta ascultarii sufletului. Poti detine toate averile si atentia cuvenita, dar daca dimineata nu te trezesti alaturi de persoana dupa care sufletul tau tanjeste, e totul in zadar. Si iata,cat de important este sa iti asculti sufletul !
               O, grifonul meu cu aripi de inger ! Suntem prizonierii propriei noastre custi, in care distanta, intruchipata intr-o ispita de un rau necesar, s-a dovedit a fi pana la urma mentorul nostru spiritual fara voie,fara de care nu ar fi fost posibil acest traseu initiatic,cale catre maturizarea sentimentelor pe care le nutrim reciproc. Dar poate soarta ne va pune din nou si din nou la incercare , testandu-ne iubirea acumulata in felinarul inauntrul caruia licuricii isi cer dreptul de proprietate.
                Si poate vei inceta intr-o zi din a te mai gandi la mine ca la un exemplar unicat de fluture si se va naste dorinta de a captura alti fluturi,dorinta de nou inundandu-te si vei uita, devenind atat de arogant incat a-i cladi un zid intre tine si fluturele  in jurul caruia te orientai sa iti cladesti viitorul.Si poate vei obosi intr-o zi din a mai cauta asemanarea mea pe chipuri straine ,de care nu te-ai mai putea atasa cum erai obisnuit sa o faci.Si poate intr-o zi ne vom intersecta in aria de vizor a aceluiasi clar de cer senin,sub care ne declaram odata iubirea,dar acum sub ipostaza a doi straini complet indiferenti unul fata de celalalt: tu ca un fost grifon cu aripi de inger,iar eu ca un fost fluture timid.
                Si in fond, cum poate lua nastere iubirea eterna intre doi reprezentanti a unor lumi diferite, avand in comun doar infinitatea cerului senin ? Dar cine stie, iubirea nu inceteaza niciodata din a-si face prezenta in cele mai neastepate moduri...