Colector adolescentin de ani

                 

                     Si uneori mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa ma intalnesc pe mine copil ... Si spun ''uneori'' doar pentru acele momente din viata mea cand totul mi se pare in zadar, cand, extenuata de milioanele de pasi fauriti pe cararea pietruita, dezamagirea se abate asupra mea din simplul motiv ca privirea nu imi este scaldata in distratul curcubeu.
             Si uneori timpul iti poate juca tot felul de feste: intr-o clipa, bebelusii apar in carucioare, sicriele dispar in pamant,razboaiele sunt castigate, iar copii se transforma, asemenea fluturilor, in oameni mari.
             Si asta s-a intamplat si cu mine.
             Si odata cu acest indelung proces al transformarii in ''oameni mari'' , noi raspunderi si sarcini si multe alte lucruri de acest gen din recuzita oamenilor mari se vor adauga treptat pe firava lista a micului ''om mare '' aflat in devenire.Umerii nostrii slabuti vor trebui sa isi incordeze bine muschii plapanzi pentru sustinerea noilor greutati.
              Si de asta, uite, simt eu uneori nevoia de a ma intoarce in timp, nu de a fugi de responsabilitati, ci de a ma elibera din campul in care coexist, camp aflat sub presiunea a doi magneti apropiati la polii de acelasi fel, in ambianta atmosfera ce planeaza in spatiul lipsit de griji al copilariei inocente.
              Si tocmai acum, dupa strabaterea a cativa anisori buni, a caror doza de dificultate se accentueaza fapt ce ma determina sa nu ii mai numesc ''anisori'', tocmai acum inteleg eu de ce Peter Pan nu vroia sa creasca. Cea mai mare greseala a copilariei noastre este dorinta de a creste; dar iti dau un mic sfat , asa ca de la colector adolescentin de ani la colector adolescentin de ani, nu-ti dori sa cresti mare, e o capcana.
              Si chiar daca iti sunt promitatoare nenumaratele avantaje in a creste mare, de exemplu in momentul cand vei avea de exprimat vreo opinie, vei fi luat in considerare sau vei putea conduce masina visurilor tale sau te vei putea aventura in cel mai inalt mountain russe, dar cu toate aceste avantaje, pe langa multe alte desigur,tine minte ca e o capcana, copil naiv ce esti !
              Si unde ai de gand sa fugi asa ?Stai, stai ! A, crezi ca te-am speriat nitel? Nu ma intelege gresit, dragul meu cititor, scopul meu nu este de a te speria, ci mai degraba de a-ti face cunostinta cu inversunata realitate.Niciodata sa nu te culci pe o ureche, caci nu stii ce iti rezerva viata in minutul urmator.Depinde doar cum te comporti cu ea; dupa fapta si rasplata, stii bine asta !
               Si, dragul meu suferind de amprenta anilor, hai sa trecem direct la subiect, fara a ne mai lua rolul de pioni al acestui joc intortocheat al cuvintelor.Si cum spuneam, tare mult mi-ar placea sa dam impreuna o fuga prin spatiu-timp, sa pironim doar si pentru cateva momente timpul,sa il controlam, sa ii oferim sansa de a vede cum e sa te bucuri de ''timpul'' liber al unei vacante.
                Si acest inevitabil, acest ireversibil, acest timp fugitiv nu o fi obosit si el oare ?
                Si chiar daca ne-am intoarce in timp, pe vremea cand eram doar niste ''pui de oameni'' nestiutori , timpul ar ramane pe loc, dar doar atunci, pe cand in prezentul viitorului din care am plecat fugitivul,nepasator al soartei omenirii, isi va continua lipsit de griji drumul pe care a fost harazit sa il urmeze.
                 Si oare ce s-ar intampla daca am opri timpul ?
                 Si stii care etse lucrul cel mai interesant ?
                 Ce nu stim astazi despre propriul nostru eu, ne vor spune anii maine, poimaine, raspoimaine, dar pana la un anumit punct, cand vor considera ei ca ne-am descoperit in totalitate ! ...

                     

Diamant ratacit intr-o lume de cosmar

              Exceptiile!... Exceptia exceptiei sau  exceptia exceptiei de la exceptie.Deja te-am imbulzit in negura, nu ? Sau poate te-am facut in asa fel incat  ti-ai abatut interesul de a parcurge mai departe, dar iti incredintez faptul ca nu vei regreta absolut deloc daca ti-ai proiecta putin privirea pe randurile ce vor defila in continuare...
               Exceptiile... ele sunt femeile langa care poti sa fii tu insuti,tupeist, imatur,iubitor,copil,mofturos,nesigur...pentru ca esti constient ca n-o sa rada de slabiciunile tale.Exceptiile sunt femeile pentru care vei deveni tu insuti visator si iti vei dori o iubire desprinsa din paginile unui roman,te vei gasi fermecat de mintea lor, de zambetul lor, de rasul lor copilaresc si micile capricii pe care le vei indeplini din dragoste.

               Daca nu stiai, ele au un rol primordial in aceasta lume, deoarece ea este cea care da nastere.Nu intamplator a inspirat dintotdeauna artistii si Renasterea, caci  tot ea a fost cea care a dat nastere artei si frumusetii in aceasta lume care, din ce in ce mai fada si superficiala, sufletul femeii tanjeste din ce in ce mai mult dupa iubire.Dar femeia a uitat ca pentru a se putea bucura cu adevarat de iubire, e nevoie sa invete intai sa se accepte pe ea insasi, sa-si recapete increderea in sine, sa-si asculte corpul si sa-l trateze ca pe un templu in care sufletul ei slujeste divinului.

             Nu exista femei urate, ci doar femei care nu au invatat sa se iubeasca si sa se puna in valoare. Dintotdeauna au fost femei care au invatat aceasta arta si au pus-o in aplicare, dar a fost pastrata secreta mult timp din cauza ignorantei celorlalti.Nu poti pretinde atentie si iubire din partea celor apropiati daca nu ti-o acorzi intai tie insati.Si nu te poti astepta ca ceilalti sa te aprecieze daca tu nu te apreciezi cu adevarat sau sa fii admirata daca tu te uiti in oglinda cu nemultumire.

              Asa e ea,  a fost cladita sa fie o fiinta deosebita.Umerii i-au fost facuti destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.I-a fost data forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.I-a fost data forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza.Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.I-a fost data sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit.Si, in fine, i-a fost dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia.Vezi, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul sau coafura ei.Frumusetea unei femei sta in ochii ei, iar uneori frumusetea unei femei trebuie dublata si de inteligenta.Aceasta e poarta catre inima ei, locul unde se adaposteste dragostea.Si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima.

               De multe ori sunt copilaroase, de cele mai multe ori mature, in multe randuri sunt rasfatate, iar in altele mai putin... a fost intotdeauna un simbol al frumusetii, al gingasiei si delicatetii.Cu sentimente discrete si suferinte abia ghicite, ascunse bine in spatele unui zambet inselator, dar cu sensibilitati adanci si profunzimi sufletesti nebanuite, mostenitoarele Evei au inspirat prin frumusete o multime de artisti de-a lungul timpului.

                Asa ca, draga femeie, indiferent ce roluri ti-ai luat in aceasta viata :sotie, mama, iubita, director sau chiar guvernator al bancii mondiale, inainte de toate astea, aminteste-ti ca esti... femeie.


                                                         

Demontand imaginarul ...

                       Mereu imi spui ca vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine,ca ti-ar place sa ne trezim in fiecare dimineata impreuna si sa ne privim chipurile robite somnului,chipuri ale caror obraji sa fie mangaiati de razele astrului diurn     

ce se reflecta prin fereastra incoltita de cristalinele flori de gheata,iar apoi sa radem pana ne vom plictisi de propriul nostru ras. Imi spui ca vrei sa calatorim impreuna, doar noi

doi, si sa imortalizam momentele noastre in fotografii pe care sa le adaugam ulterior la albumul nostru...

                 Si seara, in vreme ce soarele se transforma intr-o fabuloasa sfera de foc ce va incendia orizontul, iar la capatul de ingemanare a pamantului cu necuprinsul cerului se coboara agale colosalul glob de aur ce impurpurase limpedea stralucire a acelei zile, noi sa strabatem bulevardul robit pustietatii la un ceas asa inaintat,tinandu-ma strans de mana de parca ai avea sensatia ca cineva sau ceva din umbra va indrazni sa ma inhate de langa tine, in timp ce eu te mangai pe mana rece si palida spunandu-ti ca totul va fi bine!

                 Si eu mi-as dorii asa mult sa cream astfel de momente mai intense,dar pana atunci, imaginatia se va juca dur cu noi, ne va juca feste la tot pasul, fiind dornica de a ne atrage dupa sine in imaginarul suferind. Si iata ca imaginatia noastra, a doi copii vrajiti parca unul de celalalt,este sau poate va deveni singura limita pe care dorim sa o avem in viitor.

                   Gandul meu naravas ma transpune din nou la momentul cand vei fi nevoit sa pleci, iar miile de kilometri vor deveni motivul pentru care distanta ne va desparte fizic pentru un timp...iar atunci va fi oare cu putinta sa uiti de mine ? Sa uiti de cea care te poarta in gandurile ei inca de la primele luciri ale diminetii ? Vei uita oare ? Si daca da, ma vei mai saluta macar cand ne vom atinge intentionat sau din pura intamplare mainile pe strada? Of, vezi ? Cum iti spuneam... M-a luat pe dinainte imaginatia, se hraneste din mine, provocandu-mi iluzii... Nu ma vei uita ! Am incredere in tine,in noi, am incredere in tot ce ne-a unit, in tot ceea ce ne-a determinat sa fim unul langa altul de atata timp! De aceea te rog, te implor chiar, sa nu ma dezamagesti, sa nu imi tradezi increderea pe care am inmagazinat-o cu atata ardoare in tine... Promiti ?

                   Imaginatia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodata,dar ,fara ea, nu vom pleca nicaieri.Dar ce-ai zice daca, numai in ciuda ei, ne-am astepta reciproc pentru a ne crea propria noastra lume, unde doar noi doi vom avea accesul in structura de valori, si astfel vom aveam permisiunea de a pleca oriunde si oricand, fara sa dam socoteala  imaginatiei rupte de real!

                             

Amintirea, sera a fericirilor trecute

          

                 Amintirile nu sunt de ajuns ca sa traiesti si sa mergi mai departe.Traind din amintiri nu faci altceva decât sa ratezi prezentul tau.Si amintirea ta ajunge la altcineva, si atunci ajungi sa te întrebi cât din tine este raspândit în ceilalti si cât din tine traieste prin amintirea lor.

                   De multe ori ajung la concluzia ca o simpla amintire , poate banala sau fara sens pentru unii, detine mult mai multa valoare decat unele persoane... De ce spun asta? Pai este simplu. Amintirile petrecute cu cineva alaturi raman aceleasi si de neschimbat , pe cand acele persoane cu ajutorul carora ai dat nastere unor momente pretioase si de neuitat , se pot schimba treptat sau chiar peste noapte , nemairamanand aproape nimic din vechea fiinta. De asta spun eu ca amintirile sunt atat de …ce adjectiv as mai putea folosi pentru a sublinia esenta frumosului ce tine de amintiri ? Pot fi lucruri de pret daca stim sa ni le cream si sa le dam valoare,iar pe de alta parte le consider un dar dat noua in a ne reaminti de trecutul placut sau mai putin placut! Omul reprezinta totalitarea trairilor sale pe parcusul vietii, iar tot ceea ce îi aminteste de trecutul sau, reprezinta ambientul lui spiritual.

                Pentru ca sa ajungi la ele, mai intai, trebuie sa le dai viata.Pentru asta e nevoie de implicare, timp investit,sentimente,si restul intra la etc.Cu timpul ajungi si la cealalta etapa, de stingere si arhivare a amintirii in sine.Sa fie adevarat faptul ca, cu cât ai mai multe amintiri, cu atât ai trait mai intens?Si atunci, cum ramâne cu timpul alocat amintirilor? Putem vorbi despre existenta temporalitatii si acea curgere ciclica, trecut-prezent-viitor, cum  ca prezentul nu ar exista fara trecut, iar viitorul fara prezent? Sau timpul chiar exista si este acelasi peste tot, în toate dimensiunile, însa are alte forme de manifestare?
Mie îmi place sa cred ca nu exista timp. Prin alegerile si deciziile noastre, noi dam o curgere universala, într-o maniera constienta sau nu.Cel putin asa îmi place mie sa cred.

                  Daca ma va intreba din nou cineva ce imi doresc sa devin cand voi fi mare, asa cum eram obisnuita sa fiu intrebata inca de la gradinita, as vrea sa pot spune cu mandrie ca as dorii sa devin inventator, sa creez opere impletite cu fericire! Da, ai auzit bine. Acum te intrebi de ce, nu ? Dintre toate meseriile, de ce tocmai asta ? Mi-as dorii sa creez cate o cutiuta muzicala pentru fiecare,dar nu orice cutiuta;una magica, in care toate amintirile si trairile sa fie depozitate in ea, iar atunci cand este deschisa pentru a retrai trecutul, momentele sublime sa defileze pe ritmurile magice ale cutiutei.Acest lucru ar face multe personae fericite si chiar imi doresc sa readuc zambetele pe ale lor chipuri patate de timpul nemilos.

                  Viata inseamna momente.Nu mai astepta si creeaza-le,da nastere amintirilor, pentru ca atunci cand vei sta pe banca alaturi de nepoti,sa le impartasesti si lor cutiuta ta de amintiri ,  dar sa fie umpluta pana peste cap pentru a depana acele momente care ti.au infrumusetat chipul cu fericire!


                                                   

Pasi marunti catre... un zambet !

                  Te poti simti singur , trist , dar niciodata invins.Poti pierde, poti gresi, poti suferi, dar nu te gandi sa abandonezi. Priveste viata cu ochi de invingator si ai sa vezi cat e de frumoasa!
Intr-adevar, fiecare avem zilele noastre imbibate de melancolie sau neincredere, traind cu vastul sentiment " Nu am niciun rost pe lume’’ sau ’’ De ce tocmai eu ma simt asa ? ’’, da rnu trebuie sa ne ghidam dupa astfel de concluzii ! Gandeste-te doar ca e o zi cu mai putin noroc sau poate doar iti lipseste buna dispozitie in ziua respectiva, ca dupa vor urma zile in care fericirea o sa vina alergand la tine ! It’s just a bad day , not a bad life !
                  Ma gandeam cum ar fi daca realitatea era asa cum ne doream noi.Apoi mi-am pus intrebarea : nu ti-ar fi fost dor de durere ? De tristete ? Dar pana la urma cui i-ar fi dor de suferinta , fiind acel ceva de care nu vrem sa avem parte ?
Indiferent de cum va arata lumea mereu vom fi nemultumiti si ceva mereu va lipsa.omul are nevoie de bucati ca sa fie complet , are nevoie de toate bucatile, si intr-o lume perfecta nu le vei gasi pe toate . Ne confruntam zilnic cu probleme si framantari , dar cea care sta la baza piramidei frustrarilor este problema existentiala a omenirii. Urmatorul lucru despre care voi intreba este care ar fi aceasta problema existentiala a omenirii ? Teama. Ne este prea frica sa iubim, sa fim sinceri unul fata de celalalt, sa vorbim, sa avem incredere in oameni.Ne e teama de esec , ne e teama de ziua de maine. Intr-o zi vom pierde tot, in teama de a castiga nimicuri.
                  Si astfel ne inchidem in noi, creandu-ne o bariera care ne desparte spiritual de restul, incetam sa mai socializam asa cum o faceam, ne descurajam singuri, dar cel mai grav lucru care ne curge prin vene este cumplita rautate ! Ne inraim cu fiecare zi ce trece, dandu-ne seama de acest lucru doar atunci cand, simtindu-ne sub presiune , cedam si astfel izbucnim intr-un val de manie. Ce-ar trebui sa facem in cazul acesta ? Sa dam timpul inapoi pentru a ne corecta greselile ? Nu , din pacate nu se poate , timpul este ireversibil si odata ce simte ca nu este apreciat cum ar trebui se supara pe noi si pleaca, se pierde pentru totdeauna ! Poate si de asta nu putem sa dam timpul inapoi , deoarece nu cred ca ar putea suporta inca o data greselile noastre !
                    Ce putem face ? Sa incercam sa ne bine dispunem , sa ne autocontrolam , sa gandim de doua sau chiar de mai multe ori inainte de a spune sau face ceva. Gata , am gasit solutia rebusului nostru ! Daca nu lupti pentru ceea ce iti doresti, nu vei avea niciodata , daca nu intrebi, raspunsul va fi intotdeauna nu, daca nu mergi inainte, vei ramane in acelasi loc !
                    Ar trebui sa catalogam acestea ca fiind cele trei reguli de viata care te vor ajuta sa treci de labirintul intortocheat al vietii! Si inca ceva : nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, deoarece nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. Un zambet este adesea esentialul.Asa ca va invit la un zambet, platesc eu. Imi onoreaza cineva invitatia ?

                                         

Vrei si tu un felinar ? ...

                         Se numeste dor , pentru ca doare ?
                         Doare cand ai pe cineva in suflet ,  in gand , dar nu langa tine ? 
                         Doare cand distanta isi pune amprenta ?
                         Doare cand citesti mesaje sau scrisori de la persoana draga , in loc ca timpanul urechii tale sa vibreze de vocea calda care iti rosteste cuvinte blande mangaindu-ti sufletul entuziasmat ?
                         Chiar doare acest '' dor '' ? Sau e doar durere amestecata cu fragmente de iubire ? E de bine ? Sau oare sa fie de rau ? ... Tind sa cred ca este de bine , deoarece chiar e ... asa imi spune optimismul meu !  E asa placut cand te gandesti ca persoane foarte dragi tie iti dedica din timpul lor doar pentru a te purta printre gandurile lor ... Cred ca numai un om care duce lipsa cuiva drag ar putea sa inteleaga ce vreau sa spun eu aici .

                          Ce poate fi dorul ? Este acel ceva din toracele tau care te face sa suferi , dar in aceeasi masura iti face ca sufletul sa radieze de zambete ... pur si simplu te rupe de realitate, esti cumva ancorat intr-o lume paralela , in care chiar poti sa il vezi si sa il imbratisezi pe cel drag . Acolo totul e perfect !
Datator de nopti tulburi , de oftaturi prelungi, de vise cu ochii larg deschisi , dorul e cel care te face sa uiti complet de tine si sa te scufunzi in imaginea altui om . Aceste pierderi de fiinta te dezechilibreaza si te transforma aducand in tine bucatele dispersate din altcineva . Cu toate acestea , e bine sa iti fie dor ; te face sa simti ceva, orice , dar ca n-ai renuntat !

                           As vrea sa pot pune intr-un felinar de cristal acel ceva din persoanele dragi , acel ceva care ma determina sa imi fie dor... felinar pe care l-as putea purta cu mine oriunde , doar pentru a simti sufletul dorului licarind in palmele mele , doar pentru ca dorul sa nu imi mai usuce treptat interiorul !
                          Ai vrea si tu un asemenea felinar ? ... eu chiar imi doresc unul ...

                          P.S. : Don't close your eyes , because you will be more missed ! 



                             

Dincolo de cuvinte ...

               Vorba aceea  '' Apara-ma , Doamne, de prieteni ,ca de dusmani ma apar singur ...'' Vorbim mereu cat este de important sa avem incredere in noi, in fortele si cunostintele noastre.Dar ce facem cu increderea fata de ceilalti ? De mici copii ni se spune sa nu vorbim cu strainii si sa nu avem incredere in ei , iar in prezent nu mai poti avea incredere in absolut nimeni, deoarece intotdeauna intentiile bune sunt cimentate cu interese ascunse. 

               Uite , ma adresez voua cu o simpla intrebare: in zilele noastre , cata valoare are ''Ai incredere in minte '' ?Din cauza evolutiei neincrederii , cu totii am devenit atat de suspiciosi fata de tot ce se intampla in viata noastra , incat pana si un ''Multumec'' sau chiar un zambet este analizat prin prisma neincrederii , facandu-te la final sa te intrebi  '' De fapt , care i-au fost intentiile ? '' Pur si simplu simti nevoia de a avea pe cineva alaturi in care sa iti depui toata increderea , pe cineva pe care te poti baza cu adevarat , care nu  urmareste sa fie totul doar in interesul sau .O alta intrebare imi rasare printre gandurile prinse de realitatea cruda . Unde il putem gasi pe acel ''cineva'' ? Exista oare acel ''om al increderii '' ? ... Invata ca va fi mereu acolo cineva in care vei putea avea incredere, insa totul depinde de tine sa iti dai seama cine e acel '' cineva '' Daca supravietuirea noastra ar tine doar de ajutorul unui strain , ce putem face ? Sa asteptam o persoana cunoscuta ? Sau mai bine ne imprietenim cu lupul din padure pentru a ajunge cat mai repede la bunicuta , dandu-i lupului cate ceva din mancarea din cos pentru a supravietui cu totii pana la sfarsitul povestii. 

                Esti inconjurat de oamnei cu priviri calde , cu sufletul neprefacut , intampinandu-te cu bratele larg deschise si cu zambetul pe buze ... dar ce tot spun aici ? Intr-adevar , poate au acele priviri sincere care iti transmit increderea si bucuria , dar ce faci atunci cand printre cei care se intersecteaza cu viata ta sunt si oamnei care-ti vandalizeaza , intententionat sau poate neintentionat , sufletul ? Avand incredere in oameni , iar ei stiind doar sa profite de lucrul acesta , am reusit sa ii cunosc ceva mai bine .Am descoperit ca fiecare isi imbraca propiul caracter intr-o poleiala care efectic te orbeste.Chiar este trist si uneori dureros atunci cand te gandesti ca dincolo de cuvintele unora spuse cu blajinatate , de fapt se ascunde acel plan gata pentru a te dobora. Minciuna , indoieli , neincredere ... de ce oare omenirea a ales sa se bazeze pe aceste trei ''aspecte '' mentionate ? Probabil le este prea greu unora sa ceara respect si sa astepte sa il primeasca ... de fapt , nu au idee cat este de simplu sa stii ca respectul se castiga doar prin adevar si politete ! Majoritatea sustin ca a avea incredere in oameni inseamna sa fii naiv ! E corect oare spus ?Tu nu vrei sa fii naiv , vrei doar ca oamenii sa inteleaga cat de importanta este increderea in viata .

                Nu scot usor din suflet un om care m-a mintit ... dar daca o fac , este ca si cum nu ar mai exista.Pana sa ajung la acest pas iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase.Indur , tolerez,inteleg,sufar si acord sanse, mergand pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea.Dar am limitele mele...si ma trezesc intr-o dimineata in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii ... si atunci simt o repulsie fata de felul in care an fost tratata. Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa bantui cum vrei , din care sa iei ce iti trebuie si din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef.In sufletul omului nu intri cu minciuna si falsitate , ci cu intentii bune ; pasnic si iubitor ! Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo ...cine nu , adio ! Invata sa te bazezi pe tine insuti , invata ca in jurul tau e plin de atatia oameni care poarta masti de parca viata ar fi un bal mascat , invata ca multi iti vor intoarce spatele cand vei avea mai multa nevoie de ajutor ! Vor exista mereu oameni care te vor rani , asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara .

                 Da , niciodata nu vei sti daca acorzi incredere persoanei potrivite.Nu prea ai de unde sa stii asta.Dar , la sfarsitul zilei , vreau sa pun capul pe perna linistita , gandindu-ma ca am ales sa cred in cineva , a am ales sa cred in oameni, dar mai ales sa cred in mine ! Sfatul meu este sa fiti mereu atenti...Increderea in oameni este un lucru tare fragil , care nu se castiga in doar cateva zile . E vorba de timp , de experiente prin care trebuie sa treaca impreuna doua sau mai multe persoane . E vorba de multe lucruri marunte , care abia atunci cand sunt puse cap la cap, va capata sens si astfel te apropie sau departeaza de omul respectiv.Si odata pierduta increderea , regasita apoi cu chiu cu vai , niciodata nu va mai fi la fel ! Si inca un lucru de retinut : nu comunica nici celui mai bun prieten secretele cele mai profunde ... azi prieten , dar nu vei stii in care din zilele ce vor urma se va alatura dusmanilor tai !


                                       

Schimbari inevitabile !...

                    Cat de incantator este sa poposesti sub ramurile imperiale ale unui copac ! Te simti protejat , simti cum din clipa in clipa crengile , care se prind in dansul coordonat de aripile moi ale vantului , se transforma in uriase brate gata pregatite pentru a te imbratisa .O adiere sublima anunta sosirea toamnei , in caleasca ei de frunze moarte , imbracata in vesnica rochie tesuta cu fire de aur , pe cap purtand cununa batuta cu nestematele in forma de fructe .Cu zambetul sau lipsit de stralucire si caldura se cuibareste in sanul naturii si incepe astfel sa-si impuna propriile reguli.  De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele marunte in codru , ale caror solzi s-au zburlit pe-o ramura . 
                 
                    Toamna vede incapatanarea cu care soarele insista sa mangaie solul cu mii de atingeri calduroase.Este chiar nemultumita , motiv pentru care invoca suierul ascutit al vantului iernatic, care isi plimba rasuflarea prin paduri , hartuind crengile copacilor.Urmatoarea pe lista schimbarilor este culoarea vie a naturii.Toamna isi intinde bratele lungi si atinge natura pe crestet ,asemenea unei regine atingandu-si supusii. Natura ingalbeneste vazand cu ochii la comanda ei , asemenea unui om care imbatraneste mai devreme decat ar trebui . Multumita de modul in care servilii ii indeplinesc capriciile , incepe acum sa lucreze asupra temperaturilor , acestea coborand vertiginos in apropierea zonelor rezervate inghetului. 
                 
                   La fiecare adiere de vant , bratele copacilor se balanseaza si odata cu ele frunzele incep sa cada intr-o ploaie multicolora. Spre deosebire de o ploaie normala , in care stropii de ploaie se indreapta direct spre pamant , ploaia de frunze ruginii este insa una haotica , iar fiecare frunza pare a avea propriul drum . Intr-un final se aseaza pe solul zvantat si incep sa formeze covorul ofilit de toamna. Aleile, triste pana mai ieri , acum sunt vesele si se mandresc cu straiele ruginii cu care sunt invesmantate . Scoarta de frunze se unduieste precum un covor magic datorita mangaierilor vantului care sufla cu atata furie ; se inalta  de la sol , se misca asemenea unei iluzii , iar apoi revine tacut pe aleea adormita.Peste crestet de dumbrava norii suri isi poarta plumbul , iar lacrimile reci ale lui septembrie uda pamantul din inaltul cerului.Se lovesc cu ura de sol si emana sunete infundate , incercand sa intimideze natura care isi pierde culoarea stralucitoare si incepe astfel a imbatrani.
                  

                                                            

                   Furata de peisajul fastuos de toamna , nici nu am realizat cum timpul s-a strecurat pe langa mine .Frigul taios imi ordona cu strictete sa ma refugiez inauntrul casei , iar eu neavand nicio arma pentru a riposta impotriva lui , cedasem umila. In adancul meu simteam o parere de rau ca las in urma aceasta expozitie in aer a celui mai celebru pictor , anotimpul toamna.Dar stau si ma intreb oare prin ce coltisor hiberneaza acea vara caniculara cu zilele ei lungi si placute ? Ii duc dorul deja ... Duc dorul atingerilor acelei atmosfere plina de viata si miscare ! Acum insa atmosfera generala pare melancolica si obositoare, fiind lipsita de acel licar zburdalnic de lumina si dominand in aer un sentiment de apatie .
              
                    Deja incep a indrazni sa visez la caldura frumoaselor zile de vara ce vor urma , dar am acel sentiment care imi sopteste faptul  ca sunt pregatita pentru a intampina noi dimineti ploioase acum , gata pentru a inlocui rochitele subtiri si viu colorate cu pulovere lungi si calduroase , a trece de la limonada rece cu gheata la ciocolata calda si aromata , dar mai ales ma voi bucura de nopti mai lungi , nopti al caror intuneric va straluci cu mai multa putere de milioanele si miliardele  de stele suspendate acolo sus la mii de kilometrii ani lumina ...

                                                

Incepe sa traiesti !

                            ''Pentru ce traiesc ? Ca sa mor ? Atunci sa ma ucid ? Nu pot, mi-e frica . Sa astept pana vine moartea ? De asta ma tem inca si mai mult . Atunci trebuie sa traiesc , dar pentru ce ? Si nu pot scapa din acest cerc vicios . ''
                    
                                                                              Lev Tolstoi


                                  Cutremurator citat , nu-i asa ?
                                  Asemenea marelui Lev Tolstoi , o mare parte dintre noi suntem pusi in situatia de a ne confrunta cu diverse intrebari legate de existenta noastra , intrebari care starnesc curiozitatea atator adolescenti si nu numai : Ce este viata ? Care este scopul nostru pentru care ne-am nascut ?  si lista poate continua . Daca ar fi sa intrebam persoane din diferitele categorii de varsta , sunt convinsa ca raspunsurile multora s-ar rezuma la : 1 ) Pentru copii viata ar fi o lume pura , frumoasa unde fiecare este personajul principal in propria poveste al carei continut este asa cum ei isi doresc , o lume cu multe dulciuri si gramezi de jucarii , o lume fara griji si fara preocupari pentru ce ar aduce ziua de maine, lume cunoscuta si sub denumirea de ''lumea roz '' , insa mult mai tarziu vor fi dezamagiti cu privire la tot ceea ce au gandit despre ''lumea lor perfecta'' .
                                   2 ) Pentru adolescenti sau ''marii copii rebeli'' viata se bazeaza pe excursii , petreceri , pierderea timpului pe internet , lacrimi in zadar , nopti tarzii invatand pentru teste,senzatie de atasare fata de cine nu trebuie , dorinta de a avea cat mai multi prieteni si asa mai departe.
                                   3 ) Adultii insa considera ca scopul lor pentru care traiesc este familia , locul in care fiecare se simte in largul lui , locul in care fiecare se regaseste . ''Ce poate fi mai frumos si mai bun in viata decat o familie unita…”   Sustin aceasta idee deoarece in opinia mea omul nu este nicaieri mai fericit decat in sanul familiei sale.   In primul rand, familia ofera stabilitate, confort si siguranta. Oricine se simte protejat, linistit cand stie ca are alaturi persoane care ii doresc binele,care sunt gata sa il sprijine in mod neconditionat atunci cand are probleme.    In alta ordine de idei, in familie, fiecare se poate bucura cu adevarat de realizari, de impliniri, poate comunica sincer cu ceilalti, se poate baza pe sfaturile lor, pe sprijinul si daruirea lor totala. Omul nu poate gasi intelegerea deplina decat in mijlocul familiei, adica in preajma celor ce-i doresc doar binele..
                                   4 ) Si am ajuns iata si la cei de varsta a treia , batranicii nostri , care vad viata ca pe o sansa in a-si rasfata nepotii dragi , ba mai mult , odata ajunsi la aceasta varsta inaintata , in sfarsit se pot relaxa de tot zbuciumul si peripetiile de care au avut parte in decursul acestor ani trecatori.

                      Mari invatati si ganditori ai lumii au meditat si au incercat sa rezolve acest rebus intortocheat al vietii , sa descopere motivul pentru care omul a fost lasat sa domine in aceasta lume robita pacatului , cruzimii ,tradarii ...Oare chiar se merita sa suferi , sa faci fata atator probleme cu care viata te incearca ?
M-am intrebat de multe ori si eu , dar de cele mai multe ori m-am indispus , deoarece ma tot gandeam si ma gandeam , dar raspunsul pur si simplu refuza sa se afiseze.Probabil nu cautam indeajuns inauntrul meu ... Sunt sigura ca toate raspunsurile la orice intrebare pe care ne-o punem se gaseste in noi , de aceea nu trebuie sa ne dam batuti niciodata si de fiecare data sa ne ridicam cu capul sus ori de cate ori cadem. Avem nevoie de incredere in noi , pentru a le arata celorlalti ca putem pasi inainte cu ranile nevindecate si sangerande.
                       
                      Dar hai sa ne gandim logic : daca mari personalitati ale omenirii nu au reusit , cum oare as putea eu ,o adolescenta lipsita de experienta vietii mature ? Dar se mai spune ca esentele tari se tin in sticlute mici , nu-i asa ? 
                       
                                         

                        Pentru ce sa traim ? Doar pentru a suporta problemele si grijile de zi cu zi  ? Doar pentru a astepta cu sufletul la gura sfarsitul ? Nu ! Chiar daca sunt impotriva negatiei , admit faptul ca raspunsul este unul negativ de data aceasta ! Am fost creati pentru un scop , poate pentru a ne oferi unul altuia ajutorul , poate pentru a ne oferi grija si protectia sau poate pentru a scoate din intuneric sufletele ratacite - cine are acest scop devine un daruitor de dragoste pentru semeni . Da , Dumnezeu ne-a lasat pentru un motiv unic si anume ca trebuie sa intelegem dintru inceput scopul vietii : salvarea sufletului din pacat si moarte.
                      Viata e una singura si pentru multi atat de scurta ! De aceea spun sa profitam de ce ne ofera prezentul , deoarece trecutul nu se mai intoarce si astfel nu-l mai putem schimba, iar de viitor avem incredere ca Cel de sus se va ocupa ! Construieste-ti viata inca din copilarie pe stanca puternica pe care nimeni nu o va clinti ,bucura-te de sansele care iti sunt oferite , dar mai ales sa accepti cu demnitate tot ceea ti se intampla :lucruri bune sau lucruri mai putin bune. Toate se intampla cu un motiv ...

                      Incearca sa faci cat de mult poti bine altora , chiar daca ajutorul se reintoarce sau nu.Fa altora ce ti-ar placea sa ti se faca .Incearca si vei vedea ca asta schimba lucrurile . Te schimba si pe tine,dar si viata altora. Niciodata sa nu spui ''Nu'' si sa nu te dai niciodata batut atunci cand simti ca lucrurile  nu merg asa cum tu ai planuit ! Munceste si lupta pentru aspiratiile tale , nu permite nimanui sa-ti complice viata ! Ia deciziile care ti se par corecte ascultandu-ti inima , dar ai grija totusi ce alegeri faci !
                      Totul e trecator in viata , si de aceea spun sa nu iti faci niciodata prea multe griji, sa nu-ti irosesti timpul petrecandu-ti-l intr-o stare de stres ,tristete sau suparare. Asa cum lucrurile vin , tot in aceeasi masura vor si pleca , iar datoria noastra este sa ne resemnam  la orice situatie.

                       Cand te simti singur si descurajat , priveste cerul care este limita tuturor lacrimilor, tuturor durerilor , a tot  ce tine de suferinta . Muta-ti gandurile in cer , acolo nu e niciodata criza , iar daca esti perfect echilibrat in liniste si armonie , vei auzi vocea Celui mai bun prieten ! Trebuie doar sa ai incredere in El , dar si in tine , iar El te va indruma pe caile bune. Sa crezi e lucru greu ? Hmm, depinde de tine .
In asteptarea fagaduintei si a salvarii , fii pregatit. Prin credinta , apuca viata si incepe sa traiesti ! 

Life's too short to worry , life's too long to wait ! Enjoy it :) 




                                           

O poveste tipica varstei : adolescenta , miracol neapreciat

                Adolescenta incepe odata cu primul amurg interiorizat. Odata cu perioada ei , apar o multime de intrebari legate de viata , de problemele de zi cu zi , chiar si legate de existenta noastra. Este pus la indoiala motivul existentei noastre .Acestea sunt intrebari pe care fiecare si le pune la un anumit moment , dar de cele mai multe ori , vor ramane doar niste intrebari care nu-si gasesc raspuns.Ca multi altii , una dintre marile mele intrebari care ma framanta, mai mult sau mai putin,este urmatoarea :Tu cum vezi adolescenta ¿ Cum ai putea sa definesti etapa care te indruma spre maturizare ¿ Evident , parerile sunt impartite si presupun ca opinia multora se rezuma doar la o definitie rece,seaca, care contrasteaza puternic cu focul care arde in trupurile in plina transformare,in sufletele care iau prima data contact cu dragostea,cu puterea infinita pe care ti-o da inconstienta si inocenta acestei varste.

 

                Nu stiu ce cuvinte sa folosesc pentru a descrie felul in care vad eu adolescenta , dar sunt convinsa ca in strafundul oricarui suflet  exista  o voce launtrica , o voce care te ademeneste in cursele inevitabile ale existentei . Este vocea acelui ´´eu`` care traieste in spatele acelei priviri neprihanite , in spatele acelui zambet netulburat de melancolie , acel spleen  care este de neinvins pentru vremurile copilariei ,  acel ´´eu`` care doreste cu atata entuziasm pentru a iesi la iveala , pentru a le arata celorlalti de ce este in stare.Este acea voce launtrica care ravneste sa fie auzita , sa rasune atat de armonios in urechile celor care ar dori sa o asculte .

             Secrete ascunse , regrete ,rasete , lacrimi ,certuri, impacari, imbratisari ,nebunii , poze , scoala , mii de emotii ... daca nu ai parte de toate acestea , inseamna ca iti lasi adolescenta sa curga pe langa tine , fara sa profiti de ea , fara sa te bucuri de fiecare clipa pe care ti-o ofera acesti ´´cei mai frumosi ani din viata ``

 

                Am simtit acel fior de teama cand mi-am dat seama ca in trupul meu,aproape de copil,au aparut semnele schimbarii , semne care m-au facut sa inteleg ca este vorba de incheierea unei etape din viata mea : copilaria .Regret lipsa de griji a copilariei,dar ma bucur ca voi avea un cuvant de spus,ca voi avea responsabilitati .Regret ingenuitatea copilariei,dar stiu ca viata nu este roz,ca oamenii sunt si buni si rai si ca pentru nimeni nu exista un clopot de sticlav sub care sa poata trai ferit de tot raul din lume.Regret simplitatea si sinceritatea relatiilor de prietenie dintre copii,dar ma bucur de profunzimea noilor relatii care se vor crea.Regret inconstienta copilariei,dar ma bucur ca-n aceasta perioada ma voi descoperi pe mine,cea din adancuri,ca voi incerca sa ma cunosc cat mai bine,sa aflu ce-mi place la mine si ce nu,si sa lupt pentru a deveni cineva cu care sa ma simt bine si de care sa fiu multumit. Regret lumea fantastica a povestilor,si inca nu stiu daca sa renunt definitiv la ea sau s-o pastrez bine ascunsa intr-un coltisor,si atunci cand voi fi dezamagit de lumea reala,sa ma pot refugia in ea..Ca orice lume fantastica,resursele ei sunt inepuizabile,asa ca sper sa imi ajunga toata viata .

 

 

 

                O mare parte dintre noi,tinerii , isi zidesc o adolescenta modesta ,preferand o viata mai linistita cu un singur cuvant ´´nu``, putand face fata anturajului , raspunzand cu incredere in propria persoana spunand  nu iesitului in cluburi si revenind acasa dimineata doar pentru a da bine in fata prietenilor , nu drogurilor, nu alcoolului , nu certurilor cu parintii doar pentru ca acestia nu vor sa iti aprovizioneze buzunarele cu sumele mari de bani la care te astepti  , si lista poate continua .

                Este perioada in care isi face simtita prezenta razvratirea impotriva a tot ce poate insemna autoritate, din cauza unor standarde si limite considerate prea inguste, ingradind aspiratii si dorinte neconforme cu normele acesteia. E cazul adolescentului care incepe sa lipseasca de la ore, se cearta cu profesorii, pleaca de acasa, refuza regulile familiei si sfaturile celor mai varstnici ca el, isi gaseste aliati in prieteni care la randul lor par a se sufoca in legile nescrise ce pun granite atunci cand libertatea devine un risc. Cele doua situatii problematice sunt doua pozitii extreme. In prima adolescentul isi dezvolta un univers interior vast pe care vrea sa il stapaneasca, in timp ce prin comportamentul lui pare a se considera prea mic fata de lumea exteriora. In a doua exista preocuparea tanarului de a-si creste libertatea spre a cuceri lumea din jur, parand prea mare pentru lumea asta mica, cu prea putin timp de a se uita in propriul suflet.

                Adolescenta nu este o perioada importanta a vietii ,ci si singura perioada cand putem vorbi despre viata in sesnsul complet al cuvantului .Adolescenta , pentru cei care n-au ajuns inca la ea , e ceva indepartat , dar care te atrage cu o forta irezistibila , pentru ca este viitorul , speranta , iar pentru cei care au trecut de ea , adolescenta este acea perioada fantastica din viata unei fiinte umane , in care totul este posibil , in care stelele iti stau in palma , iar lumea asteapta sa fie cucerita de tine , adolescentul cu sufletul deschis si mintea limpede.

 

Singuratatea e una

              ´´Voi fi mereu langa tine pentru a-ti oferi ajutorul `` , ´´Nu iti face griji ¡ Sunt langa tine `` , ´´ Nimeni si nimic nu ne poate desparti ¡ Sa stii ca orice ar aduce ziua de maine , sunt langa tine ``Sunt foarte sigura ca zilnic auzi astfel de afirmatii si incepi sa ai deplina incredere in persoanele care vor sa fie alaturi de tine , sa te sprijine , sa iti ofere o mana de ajutor , un umar pe care sa plangi , un sfat atunci cand vrei sa fii indrumat . E minunat acel sentiment cand te trezesti dimineata si primul gand care iti rasare in minte este ca ai alaturi persoane dragi care se gandesc la tine , persoane care iti vor binele si ar face totul doar pentru a te simti bine . O familie dragastoasa , care iti ofera acea protectie unica si speciala inca din primele clipe de viata, prietenii apropriati cu care iti petreci momentele nebunesti ale adolescentei , vecinii care iti ofera cate o bomboana sau orice alta mica atentie doar pentru ca le esti drag .

               Esti o persoana asa norocoasa pentru faptul ca ai alaturi  astfel de oameni importanti care fac parte din viata ta, care iti sunt alaturi si sunt pregatiti pentru a te indruma, dar chiar daca esti insotit de ei , sa stii ca esti de fapt singur . Poate nu imi dai dreptate , dar hai sa ne gandim putin : atunci cand te nasti , esti singur , atunci cand cresti , esti singur, atunci cand sufletul se face nevazut din aceasta lume , esti singur ... esti doar tu si persoana ta . Deci inseamna ca esti singur , nu  ¿

               De multe ori , vrei sa te retragi din camera plina de persoane in care domina rasetele si glumele si este prea mult zgomot pentru auzul tau   in camera linistita unde doar tu esti carmuitorul si vrei sa fii doar tu intre cei patru pereti . Ai acel sentiment care te indeamna sa  faci ceva , orice , doar de unul singur . Poate sa asculti melodiile preferate  , sa citesti o carte care te atrage atat de mult ,incat de abia daca  te mai poti dezlipi de ea sau poate sa  privesti dincolo de geamul de la fereastra ,  in timp ce asculti cum picaturile de ploaie se sparg in contact cu asfaltul , acel cantec al naturii care te invaluie in melancolie . Dar te-ai intrebat vreodata de ce simti nevoia de a face acest lucru ¿  Ei bine , se spune că in singurătate te poți regăsi .

 

             Omului i-a fost menit sa fie singur ¡ Stiu , stiu ma contrazici ¡ Dar spun asta pentru ca Adam a fost primul om  care a simtit suflare de viata si a fost singur din specia lui  la inceput , iar apoi i s-a alaturat si Eva . Din ce cresti , din ce devii si te simti tot mai singur . Tu de ce crezi ca acei prieteni pe care ii considerai ca fiind cei mai buni se indeparteaza treptat pana intr-o zi cand vor uita complet de tine si isi vor aduce aminte cine stie cum ¿ Sau   parintii si bunicii  nu te mai insotesc intr-un anumit loc ¿ Din nou iti sare in ajutor raspunsul: ne maturizam pe zi ce trece si odata cu maturizarea ni se mareste si doza de singuratate .

             Multe lucruri s-au scris despre singuratate si multi  au incercat sa o defineasca, insa , dupa parerea mea , pana nu simti tu cu adevarat singuratatea ´´ pe pielea ta ``, nu vei stii cu adevarat puterea ei .Este o stare de spirit care uneori poate fi mascata usor fara ca nimeni sa isi dea seama ca suntem cu adevarat singuri.De ce am ascunde acest sentiment? De ce l-am ascunde chiar si de noi insine? Din teama? Din frica? Din dorinta de a nu ne dezamagim pe noi insine? Din orgoliu ¿ Oricare ar fi motivul, nu ne ajuta cu nimic daca il ascundem .

              De singurătate caută omul să fugă. Refugiu. Scăpare. Orice numai să nu-i mai urle în cap această vulnerabilitate a singurătăţii.Omul cel singur devine din ce în ce mai închis în sine. În acel sine pe care oricum a ajuns să-l deteste.Singurătatea distruge. Mai bine spus, lipsa de raţiune în demersul de a-şi dirija singurătăţile — aceasta distruge. Oferă şi dependenţă. Formează iluzii, bătăi de inimă ce ţi se par mereu mai “altfel” tocmai pentru că îţi oferă impresia  că de mâine totul se va schimba. Că vei putea zâmbi fără să forţezi colţurile buzelor să ajungă până la urechi. Că vei fi natural. În fapt, singurătatea alungă prietenii . Nimeni nu poate trai fara prieteni , chiar daca stapaneste toate bunurile vietii.Cu cât te încăpăţânezi să fii/devii mai puţin singur, cu atât îţi dai seama că cea mai de nesuportat singurătate este tocmai aceea pe care o simţi când eşti înconjurat de o mulţime de oameni.

              Atunci când suntem singuri, trebuie să folosim momentele de solitudine pentru a face o introspecţie în strafundul propriului suflet.De multe ori, prinşi în vârtejul activităţilor de zi cu zi, al faptelor mărunte, nu mai apucăm să ne ascultam vocea interioară. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, să ne analizăm în linişte faptele din acea zi şi să ne facem un bilanţ al lucrurilor întâmplate, să ne gândim dacă suntem multumiţi de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea să ne analizăm mai des sentimentele şi să ne ascultam vocea inimii. Dacă în fiecare seară sufletul nostru va fi împăcat cu ceea ce noi am facut în acea zi, dacă noi suntem multumiţi de propriile fapte, atunci cu siguranţă, deşi aparent singuri, vom avea alături cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-şi hrănesc sufletul cu fapte şi sentimente şi care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasă să se usuce şi să îmbătrânească de tănâr.

              “Singurătatea ucide. Sau… e boală curată. Iar uneori doar o povară”, spun unii înţelepţi… “Fugi cât poţi de ea!”Da, am comis şi greşeala asta. Tot sperând s-o alung, îmi dau seama ce impact devastator a avut tocmai această încercare de ‘a scăpa’ de ea. Şi cum fuga de ea mi-a oferit întâi dependenţă de o iluzie, apoi speranţă, îndoieli, întrebări şi iarăşi iluzii… ajungând în final să-mi mitralieze până la sânge încrederea în tot ceea ce conţine miez adevărat. Îmi doresc ca de astazi să nu mai am tendinţa de a fugi de ea… Oricum mă însoţeşte. Este cu mine permanent. Singurătatea e una .

 

 

You`re in love ? My condolences

          Iubire ...Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii  in sufletul nostru , practic ii facem loc lui Dumnezeu Insusi.Pentru ca iubirea Sa poate intra in noi , egoismul trebuie sa plece . Daca egoismul intra, iubirea pleaca . Daca pleaca egoismul , intra iubirea. Egoismul si iubirea se exclud reciproc , tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul , tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde e lumina .Viata nu inseamna doar sa marim viteza.Este mai greu sa invingem pasiunile invizibile decat sa cucerim lumea cu arme vizibile.Este legea iubirii cea care conduce omenirea.Iubirea este cea mai buna muzica in partitura vietii.Fara ea am fi un etern dezarmonizat in imensul cor al umanitatii.

        De la iubirea de aproape la iubirea de sine , de la iubirea imposibila la cea domestica, de la emotia adolescentita pana la sentimental profund al maturitatii , iubirea a facut sa vibreze lira marilor scriitori , care au cantat iubirea aratand suferinta si fericirea implicata de aceasta si au incercat sa gaseasca un sens al vietii si chiar al mortii prin iubire , de aceea ea reprezinta mai mult decat un sentiment .Este de fapt un mod de existenta , o sansa data omului de a se ridica de la rangul de muritor.

           Este abordata din diverse unghiuri , de-a lungul vremii luand nastere diferite idei referitoare la iubire .Ca pasiune , este una dintre cele mai importante ipostaze ale literaturii de exemplu, caracterizandu-se prin atractie reciproca , existenta unor obstacole in intalnirea sentimentului de iubire  , prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi . In cazul ei , cei doi indragostiti traiesc o stare de exaltare permanenta care duce la un dezechilibru sufletesc . Deseori ei sunt despartiti de imprejurari , aceasta departare se impune pentru a verifica sentimentele si in acelasi timp , pentru a-i pastra intensitatea .Iubirea – pasiune este insotita intotdeauna de suferinta , de o anumita doza de nebunie si chiar de o tentatie a mortii .

 

             Pentru noi , adolescentii , iubirea este vazuta ca acea senzatie placuta de fluturi in stomac , roseata in obraji in momentul contactului vizual cu persoana iubita , acel sentiment care ii fac sa aiba ´´capul in nori `` ori de cate ori privirea le este aruncata pe o bucata de hartie pe care scrie  ´´iubire ``  sau o anumita melodie care ii fac sa retraiasca o multime de amintiri . Insa nu este tocmai asa  ,haina frumoasa pe care o imbraca iubirea la prima aparitie , ulterior se dovedeste a fi , de multe ori,  o haina deteriorata . Este asemenea unui trandafir : te bucuri pe deplin de frumusetea lui , dar oricat de atent incerci sa fii , oricand te poti intepa in spinii ascutiti .Viata e prea scurta , de aceea iubeste persoanele care te indragesc si ar face orice doar pentru a-ti marii doza de fericire.

                 Fiecare dintre noi , mai devreme sau mai tarziu, va cadea victima in capcanele intortocheate ale iubirii , chiar si eu .De vreo doua  ori pot spune ca am fost dezamagita de ceea ce mi-a oferit iubirea, ajungand astfel la concluzia ca nu este corecta , deoarece niciodata nu este egala : unul iubeste mai mult si sufera , pe cand celalalt de abia daca se implica. Mereu se intampla astfel.Sunt de parere ca intr-o relatie nu ar trebui sa te simti inferior , iar atunci cand nu esti apreciat la adevarata ta valoare, te inchizi in tine si o usoara departare i-a nastere fata de cel care nu aprecieaza persoana de langa el . Dar toate acestea sunt doar simple pareri ale unei tinere care a pasit pragul adolescentei , asa ca nu stiu cu adevarat ce este iubirea , in adevaratul sens al cuvantului ,poate chiar nu stiu cum este sa iubesti. Deocamdata sunt doar copilarii , urmand ca mai tarziu sa aflu , sa aflam pe deplin  esenta iubirii ! Sau mult mai bine ar fi daca l-am lasa pe ´´Risipitorul de sageti`` sa isi faca datoria ^_^

A fi frumos inseamna a fi tu insuti

                    

                Frumusețea ... oare cum am putea s-o definim?
Firește că  fiecare o vede și o consideră într-un mod unic. Dar hai sa încercăm să găsim o definiție a frumuseții care să placă tuturor, ca fiecare să se regăsească în acest ansamblu de cuvinte. Din punctul de vedere al dicționarului, frumusețea este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt legate de gusturile omului. Tinerii văd frumusețea ca fiind unul dintre cele mai importante elemente, catalogându-l chiar primul din lista lor, care îi ajută în a-și găsi sufletul pereche, uneori ei sunt de parere că dacă ești înzestrat cu calități ce țin de frumusețe ai mai multe șanse, ești privit altfel de către factorii veniți din exterior. În cazul celor de vârsta a treia, frumusețea se rezumă doar la înțelepciune și liniște sufletească . Unii oameni, oricât de bătrâni ajung, nu își pierd niciodată frumusețea - ei pur și simplu o mută de pe fețe în inimile lor.

                         Se pare că, în urma acestor păreri ale celor situați pe diferitele trepte ale anilor, am ajuns în etapa de a face o sinteză referitoare la aceste opinii, adică, cu alte cuvinte, suntem gata pentru a definii frumusețea în așa fel încât toți, mic și mare,tânăr și bătrân, să fie de comun acord , în așa fel încât să nu mai fim nevoiți să asemănăm în mintea noastră  frumusețea cu o sublimă balerină sau cu  o floare viu colorată sau cu ambalajul unei persoane . Pur și simplu, să fii frumos înseamnă să fii tu însuți. Ai nevoie doar să te accepți pe tine, să fii mândru de ceea ce vezi în fiecare zi când te priveșți în oglinda care niciodată nu te v-a critica sau judeca. Ea este singura prietenă care îți spune cu sinceritate părerea ta despre tine, despre mine, despre fiecare, și anume că suntem cu toții frumoși în felul nostru, deoarece în universul sofisticat al frumuseții, termenul ´´urât`` pur și simplu nu există ... niciodată nu a existat și nu sunt șanse de a exista vreodată. Cu toții am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar atunci când ne spunem propriei persoane că nu suntem așa cum ne-am fi dorit să fim, este la fel cum i-am adresa o hulă lui Dumnezeu , acest lucru fiind total greșit și nedrept față de Cel care ne-a înzestrat cu atâtea trăsături deosebite! Deci, în fiecare dimineață  când ne privim în oglindă, să fim încrezători și cu al nostru chip invadat de fericire și zâmbete de ceea ce vedem. De aceea spun că nu ne trezim în fiecare dimineață pentru a-i impresiona pe cei din jur, contează doar să fim noi înșine și să ne lăsăm impresionați de calitățile deținute. Dar chiar dacă nu ai o impresie prea bună în ceea ce privește aspectul tău fizic, va trebui să îți faci timp pentru un mic ritual, care să devină lege și să nu lipsească din nicio zi : spune-ți cu încredere că ești frumoasă/frumos. Nu lăsa pe nimeni să te critice. Oamenii vor fi mereu invidioși. Pentru unii frumoasă/frumos, pentru alții urâtă/urât! Pentru unii dulce, pentru alții copilăroasă/copilaros! De unii iubită/iubit, pentru alții de nesuportată/nesuportat! De unii apreciată/apreciat, de alții criticată/criticat. 

                Nu trebuie să lași ca părerile celor ce se consideră "prietenii tăi" să te influențeze. Nu le place de ține? Foarte bine, deoarece este doar pierderea lor! Dacă ei vor să își facă prieteni doar pentru felul cum arată, îți garantez că nu le stă bine în poziția de prieteni sinceri. Bunătatea înfrumusețează viață instant, clarificând toate neînțelegerile, limpezind ceea ce este tulbure, ușurează ceea ce este greu, înveselește ceea ce este trist. A fi frumos  înseamnă pur și simplu să fii tu însuți! Este destul de trist să trăieșți într-o lume în care aspectul fizic contează mai mult decât personalitatea.

                   Frumusețea nu înseamnă neapăarat păr lung și des, un corp zvelt, pielii sau o dantură de un alb imaculat . Credeți-mă. Frumusețea este chipul cuiva care a plâns și acum zâmbește, cicatricea care o ai la genunchi de când erai mic, cearcănele pe care le ai din cauza că iubitul nu te lasă să dormi, fața pe care o ai dimineața când te trezeșți, rimelul care curge când ieși din duș, când spui o glumă și o înțelegi doar tu. Frumusețea este privirea ta care întâlnește persoana iubită, când plângi pentru o prostie, ridurile care încep să apară cu timpul. Fumusețea este tot ce simțim înăuntrul nostru, dar se vede pe dinafară, pumnii sau mângâierile amintirilor. Frumusețea este să îți trăiești viața, așa că trăiește-ți viață într-un stil frumos,curat fără a face apel la părerile invidioase! Nu lăsa ca frumusețea, care, în zilele noastre, este dorită de unii și invidiată de alții, să devină un moft, gândește-te că e mai mult o provocare decât o calitate! Un om frumos este un om puternic, natural, cu o inimă curată, fără invidie,răutate sau egoism .

                Frumusețea este pentru mine tărie de caracter, blândețe, înțelepciune și încrederea care vine odată cu fiecare lucru pe care îl faci bine. Acestea sunt lucruri care îți schimbă perspectiva și este exact acea frumusețe care durează toată viață ta.