Si asa as ...

                 Si ziua incepu mangaiata fiind de firicelele rasfirate ale lunii, sau cel putin din ce ramasese din ele, scrutand cerul inecat de albul ca de nea si catifelarea ca de vata a norilor repartizati pe diferitele straturi ale atmosferei. Si parca porumbeii, facandu-mi cu ochiul prin ploaia de pene a aripilor incarcate de griul cenusiu, completau decorul peisajului matinal cu tenta romantica.Si soarele arunca fara mila sageti de foc asupra-mi, descarcandu-se de caldura patrunzatoare si incercand parca a se racori de aceasta, trimitand-o de asemenea si asupra sufletului slabit de speranta si fericire.Si el, sufletul, e incapatanat, orgolios nu mai spun in incercarea de a se filtra de toata suferinta asta apoasa. Si se prelinge, si se prelinge pana acolo unde atinge salasul inimii sufletului, nucleul eului meu interior.
                 Si bietul de el cat sufera ! Bombardat de cutitele contemporane ale astei lumi deshidrata de credinta si speranta, condamnat pentru zidul ridicat in numele sigurantei lui, fiind retras si singur in compania..dar in a cui companie? A nimanui... Si tresare si zvacneste in balta de sange din el izvorat, trage o ultima nadejde de a mai apuca scaldatul ochilor lui in marea rasaritului urmator.Si ca prin minune ai aparut Tu de mi-ai intins mana de a ma scoate din mlastina imbibata de tradari si de multitudinea celor ''doua fete''. Si pret de cateva secunde, mie parandu-mi-se ore intregi derulate in sir, ma purtasei pe al Tau brat croit din stele si luminat de praful licuricilor  translucizi, strabatand cerul sub clarul lunii fosforescente.
                Si pentru anihilarea suferintei inradacinata, m-ai rasplatit prin acea eliberare din cercul umbrelor demult apuse pentru mine.Si Ti-ai spus toata speranta in a contribui la ajutarea mea de a intelege in esenta si pentru totdeauna ca samanta raului odata implantata in pamantul secetos al personalitatii unora, va creste, dezvoltandu-se in acel eu inveninat, transformand sufletul intr-o oaza de gelozie si nepasare.Si ce as putea face cu al meu suflet timid modelat de astfel de euri contaminate? Si as putea doar sa ii ofer in continuare protectia data de pana acum, tinandu-l la naftalina in cutia toracica din care priveste suferind prin ferestrele caprui ale ochilor uitati de lume.
                Si dupa toata asta calatorie interstelara, sa ma prabusesc in apa oceanului sarat, dar pur, pentru a ma dezinfectade al lumii zahar expirat.Si asa as iesi o noua faptura, cu un suflet complet eliberat si cicatrizat de intreg numar infim de rani sapate pana la os.Si asa as da drumul licuricilor mei verzui din felinarul de cristal, pentru a-mi lumina calea mai cu prudenta pe intinderea noii vieti a eului meu purificat.

                                               

                

Ploaie de vara

               Ma inec intr-un ocean de melancolie cu mici particule de fericire, inconjurata la randul ei cu fire de dezamagire. Si toate acestea sunt ingredientele care alcatuiesc un amestec mixt de deznadejde, piperat cu nefericire. Timpul jucaus imi ranjeste cu zambete malefice pe la colturi ardand de a-mi gadila rabdarea acumulata si depozitata intre peretii de sticla ai sufletului.
               Dar asa este el; prin ''venele-i timpurii'' ii curge cu precadere atat dorinta de a sari in ajutor ori de cate ori o inima insengerata striga dupa un ajutor de sub povara tradarilor si furiilor, cat si dorinta de a oferi un rol dificil de interpretat pe scena vietii , el fiind publicul nemilos si huiduitor. Dar poate l-ar mai imblanzi o ploate de vara, ale carei reci picaturi s-ar sparge si arr mai diminua lava lui aprinsa gata de a erupe din craterul nefast. Sau, lasand inamicul timpuriu la o parte, poate mai degraba, fiind incatusata de nesiguranta, m-ar ajuta mai mult pe mine ciorchinii rasfirati ai unei ploi de vara.
                Si as pasi cu teama impletita prin vene pe aleea acestei lupti pentru supravietuire, viata, purtand cu mine doar o umbrela; albastra de preferinta, pentru a ma asorta cu seninatatea si siguranta boltei de deasupra-mi. Si mergand asa, cerul sa trimita ploaia de vara de care am atata nevoie, revoltat din simplul motiv ca i-am furat culoarea presarata pe umbrela, el nestiind cat de bine mi-ar aduce aceasta ''razbunare'' din partea lui.Dar nu ma voi feri; voi lasa umbrela in urma mea pentru a intampina cu drag contactul cu apa azvarlita tocmai pentru mine.
                 Si atunci voi simti cum hainele de pe mine se vor lipi subtiri precum o panza pe trupu-mi palid, trecand granita tesaturilor.Si atunci voi inchide ochii si va avea loc o descatusare de tot si de toate din juru-mi, iar atunci voi gusta din preparatul bucuriei servit pe neasteptate. Si cinci minute daca ar dura, tot m-as bucura la fel de mult de dulcele desert al starii de bine.Iar atunci, si numai atunci, iti voi demonstra ca exista putere si incredere in fiecare rarunchi din care am fost alcatuita, si vei ajunge sa te ineci chiar tu in oceanul de melancolie din care eu am iesit cu o schita de zambet.
                 Iar atunci si numai atunci, ii voi demonstra si timpului ca nu a fost nevoie de siretlicurile lui pentru a iesi dintr-o batalie pierduta a vietii.Si numai atunci voi fi libera de a plonja intr-un fluviu de fericire si de a ma bucura de fiecare ploaie de vara ce va urma.