Rasfat pe timp de ploaie.

                  Sunt zile in care ai vrea sa-ti dedici din timpul tau pretios pentru a-ti rasfata talpile picioarelor alergand pe nisipul incins de soarele varatic sau inotand in apa oceanului sarat de teama daca nu cumva esti spionat de prezenta catorva meduze iesite la o plimbare ca fetele, sau serile petrecute numarand miliardele de stele cusute cu fir de argint  pe cerul nocturn,tinand de mana persoana iubita,gadilindu-ti urechea cu soapte emanate de iubire''Te iubesc cate stele sunt pe cer'', sau minutele petrecute dialogand cu buncica ascultandu-i regretele tineretii sterse de buretele batranetii acum, sau iesirile cu prietenii din gasca vesela sau drumetiile in natura alaturi de familie si cainele alergand dupa frumosii fluturi.
                   Dar mai sunt si zile sterse de stropii de ploaie, rase de grauntele de zambet, in care simti nevoia de a dedica din pretioasele tale minute si ore doar pentru rasfatul timpanului vibrand de melodiile aflate pe aceeasi unda cu starea ta din ziua respectiva,rasfatul curiosilor ochii in a se hrani cu sirurile de cuvinte, rasfatul degetelelor in a asterne mai mult sentimente pe hartia proaspata sau rasfatul nasului fin in colectarea mirosului puternic si dulceag de hartie veche emanand din cartile cartonate.
                    Si stand asa, intr-o multitudine de amestecuri de sunete, sentimente si hartie, nu iert din ochi spectacolul ploii ce se desfasoara la un geam distanta de mine.Si ma intreb cat de minunat poate fi si acest fenomen inexplicabil al naturii ! Cum miile si miile de boabe de apa calatoresc, cazand si spargandu-se in contact cu pamantul sec,avand misiunea de al mangaia aflat in stare de deshidratare.
                    Si trist este faptul ca unele persoane doar vad ploaia, pe cand altele o simt.Iar prin acest ''o simt'' nu fac referire la datul buzna din casa in asteptarea ciorchinilor de ploaie pentru a-ti face hainele una cu pielea,exclamand subconstientului tau un ''Brrr!", in urma aparitiei pielii de gaina sau gasindu-ti placerea in a sari in baltile acumulate pe drumul pietros.NU ! Aici este vorba de un alt fel de a simti,fel ce-l poti lua drept o taina a secretului frumusetii ploii.E vorba de acea stare euforica si nevinovata specifica zilelor ploioase si reactia naturii dupa trecerea acestora,cand ciripitul pasarilor  devine mai intens,cand totul revine mai in forma,cand varaticele culori isi mai accentueaza din nuante.
                      Si astel imi vine a dansa pe iarba uda cu picioarele goale in rosia-mi rochie si paru-mi matasos bucurandu-se de o libertate temporala, in semn de multumire ploii pentru starea de bine inrudita cu melancolie ce o poate oferi.
                      Si,odata cu invelirea ochilor umezi cu pleoapele reci,simt cum trupul palid si frumos conturat de rosul casmir, imi este cuprins de bratele racoroase ale libertatii, schitand impreuna o coregrafie de vals pana cand ploaia s-ar opri,iar realitatea cruda m-ar reinvalui cu rutina obisnuita de zi cu zi...