Un egoist ''nu vreau'' diminuat

                     '' Nu vreau'' sa iti complic viata cu prezenta mea tacuta si timida.Si cum mie una nu imi plac deloc complicatiile, pot lua acest sentiment drept ceva necomun intre noi doi.Insa tare mult ii place vietii sa alerge galopand si sa se alieze cu complicatiile acestea, dorind sa ne aduca impreuna oricand si oriunde, incercand
sa ne demonstreze cat adevar graieste in zicala ''Opusele se atrag''.
Tu vrei insa sa iti complici viata cu prezenta mea colorata de secretele pe care ochii tai ard de nerabdare de a le descifra, secrete launtrice pline de viata care te fac sa vezi alb-negrul opac in culori fosforescente si vibrand de bataia aripilor de fluturi, lucru ce constata concret un prim pas catre o iubire impartasita.
                       ''Nu vreau'' sa fiu acuzata de posibilele rani ale palmelor tale provocate de constructia unei posibile barci, croindu-i traseul de a ne duce traversand marea departare catre luna aruncand in juru-i pulbere de lumina argintie, loc perfect in care tu ai avea sansa de a crea o atmosfera de liniste si de siguranta, transmitand-o si mie printr-un sarut apasat pe fruntea-ami umbrita de inaltimea ta sfidatoare.
Tu vrei insa sa te bucuri de acele rani usturatoare, fiind constient de faptul ca era vorba de contributia mea, chiar daca am folosit-o intr-un mod mai putin placut, tie fiindu-ti indiferent de starea ta fizica, atata timp cat cea launtrica era rasplatita cu zambetul meu nascut in urma nocturnei plimbari chiar la poalele discului lunar.
                       Si asa, poate al meu ''nu vreau'' egoist, improscat cu atatea si atatea dovezi frumos ornamentate cu iubire, ar mai ceda din orgoliul si indiferenta pe care tu ai adus-o la viata odata cu tradarile si dezamagirile expediate catre destinatarul sufletului meu, eul.Si poate asa ne-am reintoarce la vremea cand fluturii mei erau alintati de adierea dulce provocata de bataia aripilor fluturilor tai, recapatand formele si consistenta sentimentelor sensibile nutrite firescului omenesc.
                        Si brusc imi amintesc de o carte, ai carei pagini incercau sa demonstreze faptul ca totul in lume e coruptibil, ca nimic nu va ramane etern si frumos.Si brusc ma gandesc ca poate toata povestea asta a noastra e doar de scurta durata si poate nu va ramane eterna si frumoasa asa cum ai vrea tu sau poate cum as vrea eu.Si atunci oare, ce e de facut ? Sper doar ca nu voi ramane atat de saraca in urma gandurilor framantate incat sa uit pentru o perioada de timp cum e sa mai dai frau liber gandurilor pozitize, decorate fiind de zambete largi pana la urechi.
                       '' Nu vreau'' da devin asa saraca golindu-ma si oferindu-ti din putina mea iubire pe care ti-am inmagazinat-o.Tu vrei insa sa devin saraca darunindu-ti din iubirea mea pentru a ma imbogati tu apoi cu iubirea ta excesiva.
                        '' Nu vreau'' sa iti diluez tacerea, facandu-te sa te rupi de concentrarea pe care o acorzi ziarului diminetile la micul dejun,adresandu-ti un ''Multumesc'' scutit de prea multa afectiune, pentru masa matinala pregatita special in scopul satisfacerii papilelor mele gustative.Tu vrei insa sa te fac ca doar mie sa-mi acorzi concentrarea si atentia chiar de dis de dimineata, bucurandu-te la auzul unuei aprecieri venite din partea mea la efortul depus in ornamentarea farfuriilor, facandu-te sa realizezi ca nimic din ce faci sau din ce ai face pentru  mine nu este in zadar.
                        '' Nu vreau'' sa iti tulbur somnul in timp ce degetele-mi aluneca pe obrajii tai rapusi de arsita soarelui sau sa-mi fuga cate un sarut pe fruntea-ti lipita de gatul meu palid.Tu vrei insa sa te tin treaz si sa-ti mangai negrii ochii prin care vad limpede toti fluturasii din al tau stomac,fluturi ce se dezlantuie in preajma-mi sau sa iti potolesc temperatura ridicata a obrajilor cu un sarut mic si racoritor de-al meu.
                        '' Nu vreau'' sa imi deschid larg bratele pentru a te ivi tu intre ele, rezultand o imbratisare de lunga durata,deoarece alta data cand as avea nevoie de o imbratisare si n-ai fi langa mine, m-as intreba '' cum ar fi fost daca mi-ai oferi una ? '', si astfel mai rau mi-as necaji sufletul trist si bratele-mi reci.Tu vrei insa sa ma inconjori printr-o imbratisare, daruindu-mi din caldura si iubirea sincera pe care mi-o porti, vrand sa te asiguri ca inteleg faptul ca la tine voi gasi siguranta si afectiune, determinandu-ma sa spun cu incredete ''Sunt acasa ! ''


                                                     

Elixir al supravietuirii

                 
                  Un zambet reprezinta oglinda interioara a sufletului.Poate fi vorba de un zambet emanand de caldura si inocenta fericirii care transmite reflexia unui suflet eliberat de stransoarea imbuibata a vietii mutilata de zi cu zi de soarta sau poate fi vorba de un zambet fortat, abia schitat la coltul impreunarii buzelor ridate,acesta transmitand ideea unui suflet interiorizat, metamorfozat  de culoarea pala a mult visatei bunastari.
                  Indiferent de situatie, dar mai ales indiferent de varsta, zambetului nu ii este interzis in a-si face mult placuta prezenta,fiind cheia de aur a fericirii, iar pentru a fi si tu prins in lumea asta data peste cap a fericirii, nu e nevoie de a avea totul pentru a plonja in mrejele eul-ului tau visator.E nevoie doar de acel bine intemeiat motiv, in urma caruia sa fii constient de pasul pe care urmezi sa-l faci in scopul sacrificarii unui zambet smuls din siragul agatat de sufletul tau.
                    Zambetul nu a fost si nici nu va fi vreodata pretentios in ceea ce priveste aparitia sa nonsalanta provocata de multitudinea diverselor motive.Dar , dupa parerea mea, ochii-mi i-au la cunostinta doar un singur motiv si, bineinteles, se gaseste in termenul si definitia iubirii.Si poate te intrebi ce are de-a face fericirea cu elixirul iubirii, cand fericirea poate fi alaturata atator si langa atatea ? Iar eu voi interveni la intrebarea ta spunandu-ti sa privesti in jurul tau si tu neintelegand unde bat eu campii, imi vine mie randul de a-ti adresa tie intrebarea cum a luat nastere lumea cu natura si gazele pasnice roind in jurul caror mai de caror imbalsamate flori ?, iar tu receptand universalul valabil raspuns : din IUBIREA lui Dumnezeu fata de mine, fata de tine, fata de fiecare, facand cu totii parte din cercul oamenilor care vor sa iubeasca si sa fie iubiti.Deci, ca o concluzie la ceea ce tocmai am spus mai sus, oricum cum o intoarcem, oricum cum o dam, totul se rezuma la elixirul existentei noastre, iubirea.Nu am mai mentionat detaliat faptul ca iubirea se ramifica in atatea si atatea feluri, pe care te las pe tine, cititorul meu, sa meditezi in profunzime asupra acestor ''feluri'' de a iubi.
                   Dupa cum stim cu totii ca timpul e aliatul legat prin sange cu iubirea, aceasta, cu ajutorul lui, vor demasca treptat chipurile sufletesti a unor oameni care au avut si caderi, care au mintit, care au tradat sau care au judecat fara sa cunoasca, ascunsi in spatele mastilor bine pozitionate pe chipuri. Si astfel ii vom acuza de ucidere in serie a acelor nevinovati ''fluturi'',soptind la fiecare deschidere de aripi,iubire.Dar acei fluturi , sau macar ceea ce au mai ramas din ei, nu vor renunta asa usor, renascand din propria cenusa precum pasare Phoenix pentru a duce la bun sfarsit felinarul cu acel elixir al supravietuirii in sufletele noastre, suflete ale unor oameni cu calitati si cu defecte puse in totala armonie, dornici de a se stradui evolutionand spre bine ...