Colector adolescentin de ani

                 

                     Si uneori mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa ma intalnesc pe mine copil ... Si spun ''uneori'' doar pentru acele momente din viata mea cand totul mi se pare in zadar, cand, extenuata de milioanele de pasi fauriti pe cararea pietruita, dezamagirea se abate asupra mea din simplul motiv ca privirea nu imi este scaldata in distratul curcubeu.
             Si uneori timpul iti poate juca tot felul de feste: intr-o clipa, bebelusii apar in carucioare, sicriele dispar in pamant,razboaiele sunt castigate, iar copii se transforma, asemenea fluturilor, in oameni mari.
             Si asta s-a intamplat si cu mine.
             Si odata cu acest indelung proces al transformarii in ''oameni mari'' , noi raspunderi si sarcini si multe alte lucruri de acest gen din recuzita oamenilor mari se vor adauga treptat pe firava lista a micului ''om mare '' aflat in devenire.Umerii nostrii slabuti vor trebui sa isi incordeze bine muschii plapanzi pentru sustinerea noilor greutati.
              Si de asta, uite, simt eu uneori nevoia de a ma intoarce in timp, nu de a fugi de responsabilitati, ci de a ma elibera din campul in care coexist, camp aflat sub presiunea a doi magneti apropiati la polii de acelasi fel, in ambianta atmosfera ce planeaza in spatiul lipsit de griji al copilariei inocente.
              Si tocmai acum, dupa strabaterea a cativa anisori buni, a caror doza de dificultate se accentueaza fapt ce ma determina sa nu ii mai numesc ''anisori'', tocmai acum inteleg eu de ce Peter Pan nu vroia sa creasca. Cea mai mare greseala a copilariei noastre este dorinta de a creste; dar iti dau un mic sfat , asa ca de la colector adolescentin de ani la colector adolescentin de ani, nu-ti dori sa cresti mare, e o capcana.
              Si chiar daca iti sunt promitatoare nenumaratele avantaje in a creste mare, de exemplu in momentul cand vei avea de exprimat vreo opinie, vei fi luat in considerare sau vei putea conduce masina visurilor tale sau te vei putea aventura in cel mai inalt mountain russe, dar cu toate aceste avantaje, pe langa multe alte desigur,tine minte ca e o capcana, copil naiv ce esti !
              Si unde ai de gand sa fugi asa ?Stai, stai ! A, crezi ca te-am speriat nitel? Nu ma intelege gresit, dragul meu cititor, scopul meu nu este de a te speria, ci mai degraba de a-ti face cunostinta cu inversunata realitate.Niciodata sa nu te culci pe o ureche, caci nu stii ce iti rezerva viata in minutul urmator.Depinde doar cum te comporti cu ea; dupa fapta si rasplata, stii bine asta !
               Si, dragul meu suferind de amprenta anilor, hai sa trecem direct la subiect, fara a ne mai lua rolul de pioni al acestui joc intortocheat al cuvintelor.Si cum spuneam, tare mult mi-ar placea sa dam impreuna o fuga prin spatiu-timp, sa pironim doar si pentru cateva momente timpul,sa il controlam, sa ii oferim sansa de a vede cum e sa te bucuri de ''timpul'' liber al unei vacante.
                Si acest inevitabil, acest ireversibil, acest timp fugitiv nu o fi obosit si el oare ?
                Si chiar daca ne-am intoarce in timp, pe vremea cand eram doar niste ''pui de oameni'' nestiutori , timpul ar ramane pe loc, dar doar atunci, pe cand in prezentul viitorului din care am plecat fugitivul,nepasator al soartei omenirii, isi va continua lipsit de griji drumul pe care a fost harazit sa il urmeze.
                 Si oare ce s-ar intampla daca am opri timpul ?
                 Si stii care etse lucrul cel mai interesant ?
                 Ce nu stim astazi despre propriul nostru eu, ne vor spune anii maine, poimaine, raspoimaine, dar pana la un anumit punct, cand vor considera ei ca ne-am descoperit in totalitate ! ...

                     

Diamant ratacit intr-o lume de cosmar

              Exceptiile!... Exceptia exceptiei sau  exceptia exceptiei de la exceptie.Deja te-am imbulzit in negura, nu ? Sau poate te-am facut in asa fel incat  ti-ai abatut interesul de a parcurge mai departe, dar iti incredintez faptul ca nu vei regreta absolut deloc daca ti-ai proiecta putin privirea pe randurile ce vor defila in continuare...
               Exceptiile... ele sunt femeile langa care poti sa fii tu insuti,tupeist, imatur,iubitor,copil,mofturos,nesigur...pentru ca esti constient ca n-o sa rada de slabiciunile tale.Exceptiile sunt femeile pentru care vei deveni tu insuti visator si iti vei dori o iubire desprinsa din paginile unui roman,te vei gasi fermecat de mintea lor, de zambetul lor, de rasul lor copilaresc si micile capricii pe care le vei indeplini din dragoste.

               Daca nu stiai, ele au un rol primordial in aceasta lume, deoarece ea este cea care da nastere.Nu intamplator a inspirat dintotdeauna artistii si Renasterea, caci  tot ea a fost cea care a dat nastere artei si frumusetii in aceasta lume care, din ce in ce mai fada si superficiala, sufletul femeii tanjeste din ce in ce mai mult dupa iubire.Dar femeia a uitat ca pentru a se putea bucura cu adevarat de iubire, e nevoie sa invete intai sa se accepte pe ea insasi, sa-si recapete increderea in sine, sa-si asculte corpul si sa-l trateze ca pe un templu in care sufletul ei slujeste divinului.

             Nu exista femei urate, ci doar femei care nu au invatat sa se iubeasca si sa se puna in valoare. Dintotdeauna au fost femei care au invatat aceasta arta si au pus-o in aplicare, dar a fost pastrata secreta mult timp din cauza ignorantei celorlalti.Nu poti pretinde atentie si iubire din partea celor apropiati daca nu ti-o acorzi intai tie insati.Si nu te poti astepta ca ceilalti sa te aprecieze daca tu nu te apreciezi cu adevarat sau sa fii admirata daca tu te uiti in oglinda cu nemultumire.

              Asa e ea,  a fost cladita sa fie o fiinta deosebita.Umerii i-au fost facuti destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.I-a fost data forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.I-a fost data forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza.Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.I-a fost data sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit.Si, in fine, i-a fost dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia.Vezi, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul sau coafura ei.Frumusetea unei femei sta in ochii ei, iar uneori frumusetea unei femei trebuie dublata si de inteligenta.Aceasta e poarta catre inima ei, locul unde se adaposteste dragostea.Si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima.

               De multe ori sunt copilaroase, de cele mai multe ori mature, in multe randuri sunt rasfatate, iar in altele mai putin... a fost intotdeauna un simbol al frumusetii, al gingasiei si delicatetii.Cu sentimente discrete si suferinte abia ghicite, ascunse bine in spatele unui zambet inselator, dar cu sensibilitati adanci si profunzimi sufletesti nebanuite, mostenitoarele Evei au inspirat prin frumusete o multime de artisti de-a lungul timpului.

                Asa ca, draga femeie, indiferent ce roluri ti-ai luat in aceasta viata :sotie, mama, iubita, director sau chiar guvernator al bancii mondiale, inainte de toate astea, aminteste-ti ca esti... femeie.


                                                         

Demontand imaginarul ...

                       Mereu imi spui ca vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine,ca ti-ar place sa ne trezim in fiecare dimineata impreuna si sa ne privim chipurile robite somnului,chipuri ale caror obraji sa fie mangaiati de razele astrului diurn     

ce se reflecta prin fereastra incoltita de cristalinele flori de gheata,iar apoi sa radem pana ne vom plictisi de propriul nostru ras. Imi spui ca vrei sa calatorim impreuna, doar noi

doi, si sa imortalizam momentele noastre in fotografii pe care sa le adaugam ulterior la albumul nostru...

                 Si seara, in vreme ce soarele se transforma intr-o fabuloasa sfera de foc ce va incendia orizontul, iar la capatul de ingemanare a pamantului cu necuprinsul cerului se coboara agale colosalul glob de aur ce impurpurase limpedea stralucire a acelei zile, noi sa strabatem bulevardul robit pustietatii la un ceas asa inaintat,tinandu-ma strans de mana de parca ai avea sensatia ca cineva sau ceva din umbra va indrazni sa ma inhate de langa tine, in timp ce eu te mangai pe mana rece si palida spunandu-ti ca totul va fi bine!

                 Si eu mi-as dorii asa mult sa cream astfel de momente mai intense,dar pana atunci, imaginatia se va juca dur cu noi, ne va juca feste la tot pasul, fiind dornica de a ne atrage dupa sine in imaginarul suferind. Si iata ca imaginatia noastra, a doi copii vrajiti parca unul de celalalt,este sau poate va deveni singura limita pe care dorim sa o avem in viitor.

                   Gandul meu naravas ma transpune din nou la momentul cand vei fi nevoit sa pleci, iar miile de kilometri vor deveni motivul pentru care distanta ne va desparte fizic pentru un timp...iar atunci va fi oare cu putinta sa uiti de mine ? Sa uiti de cea care te poarta in gandurile ei inca de la primele luciri ale diminetii ? Vei uita oare ? Si daca da, ma vei mai saluta macar cand ne vom atinge intentionat sau din pura intamplare mainile pe strada? Of, vezi ? Cum iti spuneam... M-a luat pe dinainte imaginatia, se hraneste din mine, provocandu-mi iluzii... Nu ma vei uita ! Am incredere in tine,in noi, am incredere in tot ce ne-a unit, in tot ceea ce ne-a determinat sa fim unul langa altul de atata timp! De aceea te rog, te implor chiar, sa nu ma dezamagesti, sa nu imi tradezi increderea pe care am inmagazinat-o cu atata ardoare in tine... Promiti ?

                   Imaginatia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodata,dar ,fara ea, nu vom pleca nicaieri.Dar ce-ai zice daca, numai in ciuda ei, ne-am astepta reciproc pentru a ne crea propria noastra lume, unde doar noi doi vom avea accesul in structura de valori, si astfel vom aveam permisiunea de a pleca oriunde si oricand, fara sa dam socoteala  imaginatiei rupte de real!