Sentimente inecate!..

         

                 Si cand vine vorba de sentimente tradate, de multitudinea dezamagirilor ce te incoltesc din toate punctele cardinale asemenea unei haite de lupi fiorosi, avand boturile patate de sange, mandrii fiind in urma actului criminal de care au dat dovada, se naste nevoia de a te elibera de povara grea ce crunt iti apasa micii umeri ai cutiei toracice,goi sub domnia arsitei; simti nevoia de a gasi o modalitate eficienta de a atinge libertatea sufleteasca dupa care tanjesti ori de cate ori moralul iti este plonjat la pamant asemenea unei ancore aruncata fara mila peste bord, a carei soarta nu intereseaza pe nimeni in vederea pierderii sau deteriorarii acesteia.
                 Si iata cum aceasta nepasare pe care multi (chiar foarte multi ) o manifesta ori de cate ori au sansa sub nenumarate feluri care mai de care mai lipsite de orice urma detasata de un act de apreciere sau unul acompaniat de putina iubire, nu face deloc ochii dulci, mai ales celor care au fost asamblati de Creator sa dea atentie oricarui detaliu omis de altii sau oricarui gest sau vorba directionata de a injunghia un suflet caruia chiar ii pasa,un suflet care, asemenea unui puzzle, accepta si pastreaza toate piesele pe care viata le ofera intr-un mod mai placut sau uneori greu de acceptat, ca la final, puse cap la cap, sa completeze sensibilitatea bine ascunsa in spatele chipului de o alba nuanta de statuie indelung slefuita de impulsurile luminoase a vietii interioare.
                 Si daca linistea si starea de bine imi va mai fi mult amenintata de factorii negativi,va veni o zi in care,luandu-mi inima in dinti,m-as razbuna inecandu-mi sentimentele astea devenite enervante de prea multa bagare de seama, intr-o ceasca (de un portelan alb crestat cu model primavaratic) de cafea bine aromata si fierbinte, al carei abur fumuriu le-ar racii,provocandu-le o stare de indiferenta.Dar in tot acest plan al meu gandit efemer, intervine un obstacol ce se opune ducerii la capat al ideilor mele minutioase: opunerea vointei mele de a-mi hrani papilele gustative cu acea aroma dulce-amaruie, devenind imposibil iata sa-mi inec sentimentele in licoarea bruna.
                Si ma gandesc acum ca ar fi o risipa stand la o masuta frumos modelata de un fier forjat auriu, la umbra unei terase pariziene a carei liniste  sa se intensifice romantic in urma trecerii unui cuplu a carui ploaie de sarutari si cuvinte dulci sa rasune cu ecouri sau copilasi fugind de brutarul ale carui painici bine rumenite fusera furate de pe tejghea, in timp ce astept chelnerul cu alba ceasca  de cafeaua arabica neagra,doar pentru linistea sentimentelor mele ravasite.
                Dar poate forul meu interior imi taie din radacini declansarea poftei de cafea, fiind de partea sentimentelor in scopul acceptarii si pastrarii lor, fapt ce ar duce la pregatirea slefuirii formarii mele ca om sensibil in societatea roasa de molii si cuprinsa de bughete de mucegai...


                                                         

Rasfat pe timp de ploaie.

                  Sunt zile in care ai vrea sa-ti dedici din timpul tau pretios pentru a-ti rasfata talpile picioarelor alergand pe nisipul incins de soarele varatic sau inotand in apa oceanului sarat de teama daca nu cumva esti spionat de prezenta catorva meduze iesite la o plimbare ca fetele, sau serile petrecute numarand miliardele de stele cusute cu fir de argint  pe cerul nocturn,tinand de mana persoana iubita,gadilindu-ti urechea cu soapte emanate de iubire''Te iubesc cate stele sunt pe cer'', sau minutele petrecute dialogand cu buncica ascultandu-i regretele tineretii sterse de buretele batranetii acum, sau iesirile cu prietenii din gasca vesela sau drumetiile in natura alaturi de familie si cainele alergand dupa frumosii fluturi.
                   Dar mai sunt si zile sterse de stropii de ploaie, rase de grauntele de zambet, in care simti nevoia de a dedica din pretioasele tale minute si ore doar pentru rasfatul timpanului vibrand de melodiile aflate pe aceeasi unda cu starea ta din ziua respectiva,rasfatul curiosilor ochii in a se hrani cu sirurile de cuvinte, rasfatul degetelelor in a asterne mai mult sentimente pe hartia proaspata sau rasfatul nasului fin in colectarea mirosului puternic si dulceag de hartie veche emanand din cartile cartonate.
                    Si stand asa, intr-o multitudine de amestecuri de sunete, sentimente si hartie, nu iert din ochi spectacolul ploii ce se desfasoara la un geam distanta de mine.Si ma intreb cat de minunat poate fi si acest fenomen inexplicabil al naturii ! Cum miile si miile de boabe de apa calatoresc, cazand si spargandu-se in contact cu pamantul sec,avand misiunea de al mangaia aflat in stare de deshidratare.
                    Si trist este faptul ca unele persoane doar vad ploaia, pe cand altele o simt.Iar prin acest ''o simt'' nu fac referire la datul buzna din casa in asteptarea ciorchinilor de ploaie pentru a-ti face hainele una cu pielea,exclamand subconstientului tau un ''Brrr!", in urma aparitiei pielii de gaina sau gasindu-ti placerea in a sari in baltile acumulate pe drumul pietros.NU ! Aici este vorba de un alt fel de a simti,fel ce-l poti lua drept o taina a secretului frumusetii ploii.E vorba de acea stare euforica si nevinovata specifica zilelor ploioase si reactia naturii dupa trecerea acestora,cand ciripitul pasarilor  devine mai intens,cand totul revine mai in forma,cand varaticele culori isi mai accentueaza din nuante.
                      Si astel imi vine a dansa pe iarba uda cu picioarele goale in rosia-mi rochie si paru-mi matasos bucurandu-se de o libertate temporala, in semn de multumire ploii pentru starea de bine inrudita cu melancolie ce o poate oferi.
                      Si,odata cu invelirea ochilor umezi cu pleoapele reci,simt cum trupul palid si frumos conturat de rosul casmir, imi este cuprins de bratele racoroase ale libertatii, schitand impreuna o coregrafie de vals pana cand ploaia s-ar opri,iar realitatea cruda m-ar reinvalui cu rutina obisnuita de zi cu zi...


                                                   

Un egoist ''nu vreau'' diminuat

                     '' Nu vreau'' sa iti complic viata cu prezenta mea tacuta si timida.Si cum mie una nu imi plac deloc complicatiile, pot lua acest sentiment drept ceva necomun intre noi doi.Insa tare mult ii place vietii sa alerge galopand si sa se alieze cu complicatiile acestea, dorind sa ne aduca impreuna oricand si oriunde, incercand
sa ne demonstreze cat adevar graieste in zicala ''Opusele se atrag''.
Tu vrei insa sa iti complici viata cu prezenta mea colorata de secretele pe care ochii tai ard de nerabdare de a le descifra, secrete launtrice pline de viata care te fac sa vezi alb-negrul opac in culori fosforescente si vibrand de bataia aripilor de fluturi, lucru ce constata concret un prim pas catre o iubire impartasita.
                       ''Nu vreau'' sa fiu acuzata de posibilele rani ale palmelor tale provocate de constructia unei posibile barci, croindu-i traseul de a ne duce traversand marea departare catre luna aruncand in juru-i pulbere de lumina argintie, loc perfect in care tu ai avea sansa de a crea o atmosfera de liniste si de siguranta, transmitand-o si mie printr-un sarut apasat pe fruntea-ami umbrita de inaltimea ta sfidatoare.
Tu vrei insa sa te bucuri de acele rani usturatoare, fiind constient de faptul ca era vorba de contributia mea, chiar daca am folosit-o intr-un mod mai putin placut, tie fiindu-ti indiferent de starea ta fizica, atata timp cat cea launtrica era rasplatita cu zambetul meu nascut in urma nocturnei plimbari chiar la poalele discului lunar.
                       Si asa, poate al meu ''nu vreau'' egoist, improscat cu atatea si atatea dovezi frumos ornamentate cu iubire, ar mai ceda din orgoliul si indiferenta pe care tu ai adus-o la viata odata cu tradarile si dezamagirile expediate catre destinatarul sufletului meu, eul.Si poate asa ne-am reintoarce la vremea cand fluturii mei erau alintati de adierea dulce provocata de bataia aripilor fluturilor tai, recapatand formele si consistenta sentimentelor sensibile nutrite firescului omenesc.
                        Si brusc imi amintesc de o carte, ai carei pagini incercau sa demonstreze faptul ca totul in lume e coruptibil, ca nimic nu va ramane etern si frumos.Si brusc ma gandesc ca poate toata povestea asta a noastra e doar de scurta durata si poate nu va ramane eterna si frumoasa asa cum ai vrea tu sau poate cum as vrea eu.Si atunci oare, ce e de facut ? Sper doar ca nu voi ramane atat de saraca in urma gandurilor framantate incat sa uit pentru o perioada de timp cum e sa mai dai frau liber gandurilor pozitize, decorate fiind de zambete largi pana la urechi.
                       '' Nu vreau'' da devin asa saraca golindu-ma si oferindu-ti din putina mea iubire pe care ti-am inmagazinat-o.Tu vrei insa sa devin saraca darunindu-ti din iubirea mea pentru a ma imbogati tu apoi cu iubirea ta excesiva.
                        '' Nu vreau'' sa iti diluez tacerea, facandu-te sa te rupi de concentrarea pe care o acorzi ziarului diminetile la micul dejun,adresandu-ti un ''Multumesc'' scutit de prea multa afectiune, pentru masa matinala pregatita special in scopul satisfacerii papilelor mele gustative.Tu vrei insa sa te fac ca doar mie sa-mi acorzi concentrarea si atentia chiar de dis de dimineata, bucurandu-te la auzul unuei aprecieri venite din partea mea la efortul depus in ornamentarea farfuriilor, facandu-te sa realizezi ca nimic din ce faci sau din ce ai face pentru  mine nu este in zadar.
                        '' Nu vreau'' sa iti tulbur somnul in timp ce degetele-mi aluneca pe obrajii tai rapusi de arsita soarelui sau sa-mi fuga cate un sarut pe fruntea-ti lipita de gatul meu palid.Tu vrei insa sa te tin treaz si sa-ti mangai negrii ochii prin care vad limpede toti fluturasii din al tau stomac,fluturi ce se dezlantuie in preajma-mi sau sa iti potolesc temperatura ridicata a obrajilor cu un sarut mic si racoritor de-al meu.
                        '' Nu vreau'' sa imi deschid larg bratele pentru a te ivi tu intre ele, rezultand o imbratisare de lunga durata,deoarece alta data cand as avea nevoie de o imbratisare si n-ai fi langa mine, m-as intreba '' cum ar fi fost daca mi-ai oferi una ? '', si astfel mai rau mi-as necaji sufletul trist si bratele-mi reci.Tu vrei insa sa ma inconjori printr-o imbratisare, daruindu-mi din caldura si iubirea sincera pe care mi-o porti, vrand sa te asiguri ca inteleg faptul ca la tine voi gasi siguranta si afectiune, determinandu-ma sa spun cu incredete ''Sunt acasa ! ''


                                                     

Elixir al supravietuirii

                 
                  Un zambet reprezinta oglinda interioara a sufletului.Poate fi vorba de un zambet emanand de caldura si inocenta fericirii care transmite reflexia unui suflet eliberat de stransoarea imbuibata a vietii mutilata de zi cu zi de soarta sau poate fi vorba de un zambet fortat, abia schitat la coltul impreunarii buzelor ridate,acesta transmitand ideea unui suflet interiorizat, metamorfozat  de culoarea pala a mult visatei bunastari.
                  Indiferent de situatie, dar mai ales indiferent de varsta, zambetului nu ii este interzis in a-si face mult placuta prezenta,fiind cheia de aur a fericirii, iar pentru a fi si tu prins in lumea asta data peste cap a fericirii, nu e nevoie de a avea totul pentru a plonja in mrejele eul-ului tau visator.E nevoie doar de acel bine intemeiat motiv, in urma caruia sa fii constient de pasul pe care urmezi sa-l faci in scopul sacrificarii unui zambet smuls din siragul agatat de sufletul tau.
                    Zambetul nu a fost si nici nu va fi vreodata pretentios in ceea ce priveste aparitia sa nonsalanta provocata de multitudinea diverselor motive.Dar , dupa parerea mea, ochii-mi i-au la cunostinta doar un singur motiv si, bineinteles, se gaseste in termenul si definitia iubirii.Si poate te intrebi ce are de-a face fericirea cu elixirul iubirii, cand fericirea poate fi alaturata atator si langa atatea ? Iar eu voi interveni la intrebarea ta spunandu-ti sa privesti in jurul tau si tu neintelegand unde bat eu campii, imi vine mie randul de a-ti adresa tie intrebarea cum a luat nastere lumea cu natura si gazele pasnice roind in jurul caror mai de caror imbalsamate flori ?, iar tu receptand universalul valabil raspuns : din IUBIREA lui Dumnezeu fata de mine, fata de tine, fata de fiecare, facand cu totii parte din cercul oamenilor care vor sa iubeasca si sa fie iubiti.Deci, ca o concluzie la ceea ce tocmai am spus mai sus, oricum cum o intoarcem, oricum cum o dam, totul se rezuma la elixirul existentei noastre, iubirea.Nu am mai mentionat detaliat faptul ca iubirea se ramifica in atatea si atatea feluri, pe care te las pe tine, cititorul meu, sa meditezi in profunzime asupra acestor ''feluri'' de a iubi.
                   Dupa cum stim cu totii ca timpul e aliatul legat prin sange cu iubirea, aceasta, cu ajutorul lui, vor demasca treptat chipurile sufletesti a unor oameni care au avut si caderi, care au mintit, care au tradat sau care au judecat fara sa cunoasca, ascunsi in spatele mastilor bine pozitionate pe chipuri. Si astfel ii vom acuza de ucidere in serie a acelor nevinovati ''fluturi'',soptind la fiecare deschidere de aripi,iubire.Dar acei fluturi , sau macar ceea ce au mai ramas din ei, nu vor renunta asa usor, renascand din propria cenusa precum pasare Phoenix pentru a duce la bun sfarsit felinarul cu acel elixir al supravietuirii in sufletele noastre, suflete ale unor oameni cu calitati si cu defecte puse in totala armonie, dornici de a se stradui evolutionand spre bine ...



                                                                   

Si asa as ...

                 Si ziua incepu mangaiata fiind de firicelele rasfirate ale lunii, sau cel putin din ce ramasese din ele, scrutand cerul inecat de albul ca de nea si catifelarea ca de vata a norilor repartizati pe diferitele straturi ale atmosferei. Si parca porumbeii, facandu-mi cu ochiul prin ploaia de pene a aripilor incarcate de griul cenusiu, completau decorul peisajului matinal cu tenta romantica.Si soarele arunca fara mila sageti de foc asupra-mi, descarcandu-se de caldura patrunzatoare si incercand parca a se racori de aceasta, trimitand-o de asemenea si asupra sufletului slabit de speranta si fericire.Si el, sufletul, e incapatanat, orgolios nu mai spun in incercarea de a se filtra de toata suferinta asta apoasa. Si se prelinge, si se prelinge pana acolo unde atinge salasul inimii sufletului, nucleul eului meu interior.
                 Si bietul de el cat sufera ! Bombardat de cutitele contemporane ale astei lumi deshidrata de credinta si speranta, condamnat pentru zidul ridicat in numele sigurantei lui, fiind retras si singur in compania..dar in a cui companie? A nimanui... Si tresare si zvacneste in balta de sange din el izvorat, trage o ultima nadejde de a mai apuca scaldatul ochilor lui in marea rasaritului urmator.Si ca prin minune ai aparut Tu de mi-ai intins mana de a ma scoate din mlastina imbibata de tradari si de multitudinea celor ''doua fete''. Si pret de cateva secunde, mie parandu-mi-se ore intregi derulate in sir, ma purtasei pe al Tau brat croit din stele si luminat de praful licuricilor  translucizi, strabatand cerul sub clarul lunii fosforescente.
                Si pentru anihilarea suferintei inradacinata, m-ai rasplatit prin acea eliberare din cercul umbrelor demult apuse pentru mine.Si Ti-ai spus toata speranta in a contribui la ajutarea mea de a intelege in esenta si pentru totdeauna ca samanta raului odata implantata in pamantul secetos al personalitatii unora, va creste, dezvoltandu-se in acel eu inveninat, transformand sufletul intr-o oaza de gelozie si nepasare.Si ce as putea face cu al meu suflet timid modelat de astfel de euri contaminate? Si as putea doar sa ii ofer in continuare protectia data de pana acum, tinandu-l la naftalina in cutia toracica din care priveste suferind prin ferestrele caprui ale ochilor uitati de lume.
                Si dupa toata asta calatorie interstelara, sa ma prabusesc in apa oceanului sarat, dar pur, pentru a ma dezinfectade al lumii zahar expirat.Si asa as iesi o noua faptura, cu un suflet complet eliberat si cicatrizat de intreg numar infim de rani sapate pana la os.Si asa as da drumul licuricilor mei verzui din felinarul de cristal, pentru a-mi lumina calea mai cu prudenta pe intinderea noii vieti a eului meu purificat.

                                               

                

Ploaie de vara

               Ma inec intr-un ocean de melancolie cu mici particule de fericire, inconjurata la randul ei cu fire de dezamagire. Si toate acestea sunt ingredientele care alcatuiesc un amestec mixt de deznadejde, piperat cu nefericire. Timpul jucaus imi ranjeste cu zambete malefice pe la colturi ardand de a-mi gadila rabdarea acumulata si depozitata intre peretii de sticla ai sufletului.
               Dar asa este el; prin ''venele-i timpurii'' ii curge cu precadere atat dorinta de a sari in ajutor ori de cate ori o inima insengerata striga dupa un ajutor de sub povara tradarilor si furiilor, cat si dorinta de a oferi un rol dificil de interpretat pe scena vietii , el fiind publicul nemilos si huiduitor. Dar poate l-ar mai imblanzi o ploate de vara, ale carei reci picaturi s-ar sparge si arr mai diminua lava lui aprinsa gata de a erupe din craterul nefast. Sau, lasand inamicul timpuriu la o parte, poate mai degraba, fiind incatusata de nesiguranta, m-ar ajuta mai mult pe mine ciorchinii rasfirati ai unei ploi de vara.
                Si as pasi cu teama impletita prin vene pe aleea acestei lupti pentru supravietuire, viata, purtand cu mine doar o umbrela; albastra de preferinta, pentru a ma asorta cu seninatatea si siguranta boltei de deasupra-mi. Si mergand asa, cerul sa trimita ploaia de vara de care am atata nevoie, revoltat din simplul motiv ca i-am furat culoarea presarata pe umbrela, el nestiind cat de bine mi-ar aduce aceasta ''razbunare'' din partea lui.Dar nu ma voi feri; voi lasa umbrela in urma mea pentru a intampina cu drag contactul cu apa azvarlita tocmai pentru mine.
                 Si atunci voi simti cum hainele de pe mine se vor lipi subtiri precum o panza pe trupu-mi palid, trecand granita tesaturilor.Si atunci voi inchide ochii si va avea loc o descatusare de tot si de toate din juru-mi, iar atunci voi gusta din preparatul bucuriei servit pe neasteptate. Si cinci minute daca ar dura, tot m-as bucura la fel de mult de dulcele desert al starii de bine.Iar atunci, si numai atunci, iti voi demonstra ca exista putere si incredere in fiecare rarunchi din care am fost alcatuita, si vei ajunge sa te ineci chiar tu in oceanul de melancolie din care eu am iesit cu o schita de zambet.
                 Iar atunci si numai atunci, ii voi demonstra si timpului ca nu a fost nevoie de siretlicurile lui pentru a iesi dintr-o batalie pierduta a vietii.Si numai atunci voi fi libera de a plonja intr-un fluviu de fericire si de a ma bucura de fiecare ploaie de vara ce va urma.

                                                  
                                                 

                  

Dor adapat

            Chiar mi-a fost dor de o zi de vara, iar dorul mi-a fost adapat la o zi mult asteptata imbata de caldura, la o calda zi de mai-ul verii.
             Mi-a lipsit vara, care si-a pus amprenta zdravan asupra lipsei ei in sufletu-mi incrustat cu fulgi de nea.Mi-au lipsit serile petrecute in leaganul de lemn, mangaindu-nr betia florilor ''Regina noptii'' si felinarele ale caror lumina schitau pe ale noastre chipuri scene de dans ale crengilor inverzite, iar licuricii ne hraneau privirile cu desfatarea lor sub ploaia de lumina a lunii, intruchipand spectacolul la care noi formam un tacut public.
             Mi-au lipsit escapadele noastre cu vechii prieteni, conducand decapotabila pe langa lacul in care plonjam vara de vara, cu paru-mi batut de vant atingandu-mi  tenul tamponat de soarele uscat.Mi-au lipsit imbratisarile mainilor noastre directe pe piele, fara a mai fi despartite de straturile croielii iernaticelor manusi, si caldura sarutarilor tale lipsite de tremuratul fulgilor de nea topiti pe ale noastre buze insangerate de frig.
            Mi-a lipsit sa iti surprind privirea cu ai mei irisi verzi-caprui, fara ca albul imaculat al recelui anotimp sa ne orbeasca contactul vizual.
             Si odata cu vara asta enervant de calda si placuta, parca si sentimentele ce le nutrim pentru ''cuplul de noi'' au inmugurit si inflorit in aceeasi zi, ofilirea urmand sa ia nastere odata cu incheierea etapei noastre de traire.
            Si stand asa peintinderea  ierbii inalte batuta pe alocuri cu flori ademenitoare de insectele pascande pe sub salciile sarutate de suprafata sticloasa a lacului oglindind marea cerului, te privesc si ma privesti la randul tau, te i-au de mana si ma iei de mana la randul tau, te sarut si ma saruti pe frunte la randul tau, demonstrand verii asteia ca si fara prezenta ei nebune pe durata atator luni de zile, ale noastre sentimente s-au pastrat mai calde decat ea, inmagazinandu-le in sufletele pereche adapostite de trupurile noastre pietrificate din cauza distantei increzute.
            Si daca as avea un felinar doldora de pulberea fosforescenta a verzuilor licurici, l-as agata in vazduhul aglomerat de barcile deformate ale norilor pentru a fermeca vara de a nu mai pleca peste mari si oceane; si poate asa, cu vara zburdand in jur, sentimentele noastre pure, adevarate sau cum vrei tu sa le mai numesti se vor accentua de neimaginat, impiedicand ca vreodata o posibila despartire sa arunce cu turturi de gheata in munca noastra investita in sentimente pure, adevarate sau cum ai mai vrea tu sa le definesti, demonstrand dusmanosului timp ireversibil ca dorul ne-a fost adapat de amestecul intrunirii dintre  sentimentele si privirile noastre brasdate de vara asta enervant de calda si placuta.

                                                        

Suflet hranit de iubire

                   

              Cred ca cea mai mare nefericire pe  care o poate simti un om e sentimentul de a nu fi iubit.De ce ? Pai iubirea este darul suprem cu care am fost inzestrati, iar daca nu avem parte suficienta de ea, ne deshidratam; durerea si singuratatea ne maturizeaza, facandu-ne sa invatam sa citim printre zambete si vorbe,iar odata cu acest process infim de maturizare, sufletul nostru  cedeaza sentimente si imbatraneste, pana cand se formeaza pe deasupra o crusta rece si tare, iar atunci greu va mai fi sa treci dincolo de ea !

Uneori, ne demonstram noua insine ca suntem mai degraba capabili de a risipi sentimente culese in mijlocul exploziei iubirii, decat capabili de a colecta astfel de trairi care ne ajuta in descoperirea dincolo de granita dragostei. Stau si ma gandesc, in timp ce ochii-mi trupului sunt magnetizati pe asta hartie, iar ochii sufletului zburda hranind cerul cu zambetele-mi uscate, cum radacinile iubirii se infiripa adanc in madularele noastre si atunci suntem convinsi ca o data ce da buzna in noi, gazdele ei, suntem asa siguri pe eul nostru cand vine vorba in dezlegarea tainelor iubirii.Dar nu… Suntem incapabili sa intelegem cand vine vorba de felul cum iubirea ne face sa trecem prin ea, peste ea, cu ea, in functie de cazul fiecarui diamannt ratacit intr-o lume de cosmar.( femeia…)

               Sa iubesti inseamna sa dai cuiva sansa sa te distruga si sa ai increderea ca nu o va face.Nimeni nu iubeste cu adevarat in ziua de azi.Si stii de ce ? Hai sa iti istorisesc o povestioara. Candva, undeva doi oameni isi intalnesc privirile si dupa stii ce se intampla? Cei doi se indragostesc atat de mult unul de celalalt, incat nu vor vrea sa se mai vada vreodata.Si aici vi tu si intrebi de ce nu vor sa se mai vada , din moment ce fluturasii din stomac  ii fac sa se simta atrasi unul de celalalt ? Iar raspunsul este simplu, dar trist, adevarat, dar dureros. Ei stiu cat de mult se pot rani unul pe celalalt, si astfel el fuge de privirea ei, iar ea de a lui.Este nostim faptul ca nu conteaza cat de mult ar fugi unul de celalalt, se vor gasi mereu: el pe ea si ea pe el, iar atunci vor fi de nedespartiti.

Totusi insa nimic nu se poate compara cu fericirea primei strabgeri de mana…cand unul intreaba ‘’Ma iubesti ?’’ , iar celalalt raspunde ‘’Da,te iubesc’’

                 Si stau si ma intreb, oare sunt persoane carora le-a fost sau ince le este teama de a ma pierde? Si ironic fiind, cand spun ‘’persoane’’. de fapt ma gandesc la una singura…

Si  asa dornica sunt de a testa sentimentele presupusului ales, sentimente ce se reflecta in ale mele, amestecandu-se si formand faclia sufletelor noastre.Si daca nu as avea slabiciunea asta a mea de caracter, si daca nu mi-ar lipsi taria si increderea in mine in a spune ceva de genul ‘’S-a terminat’’, la care sa vina un raspuns ‘’Nu spune asta’’, dupa care eu as repeta acel ‘’S-a terminat.Du-te acasa. ‘’. replicandu-mi-se ‘’Tu esti casa mea!”, raspunsul final fiind un sarut si o imbratisare cat o mie de cuvinte.

                 Va recomand pentru o viata sanatoasa, asta doar in cazul in care nu ati vrea sa alungati tradarile, geloziile sau minciunile frumoase, sa evitati cat de mult posibil excesul de incredere, prietenii falsi si minciuna !

                  Dar pana la urma, ce-i sufletul meu adolescentin cu capul plutind in norii fericirii ? Hotel ? Sa intre fiecare cand vrea, sa stea cat vrea si sa plece oricand ? Dar tu stii ce este alcatuit sufletul unei fete speciale ? Din amintiri, sentimente, persoane, vorbe si soapte, fragmente din carti preferate si melodii uitate.Dar stii tu cat de incapator este ? Atat de incapator incat sa cuprinda acele persoane uitate, motivul multor seri inundate in lacrimi de pierderea lor, toate ranile sangerande pe jumatate vindicate, dezamagirile si vorbele preschimbate in cutite. Si cu toate acestea, te intrebi de unde atatea zambete ce da pe dinafara din cupa sufletului ?

Iar atunci cand vei intalni o astfel de fata, sa ii multumesti Cerului ca ai facut cunostinta cu un astfel de suflet sensibil, care tanjeste dupa un adevar dureros, decat o minciuna frumoasa, o soapta lipsita de caldura,dar din suflet, decat o soapta lingusitoare, o imbratisare fina si de durata unor cinci secunde, decat o imbratisare rece si de scurta durata a unor cinci secunde.

                 In concluzie, totul se rezuma la calitatea de a aprecia orice dar desavarsit, fie el de valoare in ochii mei sau in ai tai.Acum va depinde de tine ce alegi, de tine va depinde in a-ti gasi perechea pentru a da nastere facliei sufletelor voastre, totul va depinde de tine cum percepi viata, ce lucruri vei scoate sau vei adauga. Eu iti spun insa sa fii atent, ca mai tarziu sa nu te trezesti doborat de regrete sau pareri de rau.

                   Ce am invatat de la viata ?

                   Ca merge inainte ;

                   Ce am invatat de la iubire ?

                   Ca nu poti trai fara ea ;

                   Ce am invatat de la oameni ?

                   Ca se schimba foarte repede, insa tu sa iti pastrezi sufletul doar pentru a te mandri cu el in fata lor.

                                                                  

Suflet metamorfozat

               Adierea primavaratica i se intersecta pe obrazul palit de singuratate,cu forma lacrimei ce i se prelingea pe coltul gurii care acum schita o apasare sufleteasca.Parca numai in ciuda ei, si dorind s-o surprinda zambind, bucatica de vant ii rasfira lacrima, facandu-se nevazuta o data cu atingerea mainii ei catifelate. Inchise ochii, iar lacrima ei, nascuta in urma presiunii nefericirii, parca se transpuse in sufletul sangerand  de dor. Simti cum degetele ii sunt mangaiate de o strangere de mana, iar simturile olfactive ii fura atinse de acea mireasma specifica fiintei iubite, mireasma ce ii determina amintirile nu de mult apuse sa se ghemuiasca printre firele de ganduri de curand faurite.
               Deschise ochii atat de subtil, fiindu-i parca teama de a reveni la realitate, sperand ca sufletul robit durerii sa nu mai fie torturat de cele o mie de cutite metamorfozate in armele dorului.Eul ei launtric o determina sa constientizeze faptul ca in spatele oricarui atom de fericire se afla o molecula de capcana.
                    
               Fericirea-i o capcana.Iti pierzi parca orice speranta cand subconstientul tau i-a seama la o astfel de afirmatie, si sincer e normal, deoarece astepti cu sufletul la gura ziua de maine, astepti cu zambetul schitat pe chipul robit melancoliei ca poate vai fi fericit a doua zi, ca o stare de bine iti va inunda ziua innorata, lasand astfel ca soarele sa troneze. Si asa cazi prada rabdarii si parca din ce se apropie momentul de a se dezlantui uraganul magnetizat de fericire, din ce rabdarea iti gadila fara mila nervisorii electrizati.
Iti poti crea fericirea pentru cateva momente in care te consideri a fi renascut din cenusa bucuriei, dar in momentele ce vor urma un meteorit se va ciocni de ''ce-l de-al noualea cer '' al tau, dezamagindu-te si astfel te arunci in barca fericirii cameleonizata intr-o capcana.

              Fereastra sufletului ii era intredeschisa pentru a lasa o buna bucata desprinsa de fericire sa spioneze momentul oportun pentru a se dezlantui.Dar in adancul ei simti cum teama nu permitea sufletului sa cedeze fericirea pe care o inmagazinase, concluzionand ca ar exista sansa de a nu o mai capata inapoi...sau poate ar mai fi putut! Da ! O putea lua inapoi de la cel care distanta il determina sa fie la celalalt capat al lumii.Dar era imposibil in acele momente incatusate sirului de kilometrii distantati. Ce putea face altceva decat sa astepte acea zi in care ochiii ei imbracati intr-un smarald lucios isi vor da intalnire cu acei ochii de un caprui seducator care ii apartinea ?
              Deci, in definitiv, totul se rezuma la un '' cu rabdarea poti trece si marea '', dar debinde insa cum timpul ii va percepe aceasta rabdare inevitabila. Poate timpul ii va fii un bland aliat, dar in aceeasi masura ii poate fi si un crunt dusman. Totul va depinde de tine, mic suflet metamorfozat...

                                                   

19 ...

             19 secunde am nevoie de a ma gandi la tine,
             Visez...si tot ce vreau e sa te stiu langa mine !

             19 minute am nevoie de a vorbi cu tine,
             Prin vis iti aud vocea... vreau sa te stiu cu mine.

             19 ore am nevoie sa te tin de mana,
             Stand asa pe-o banca si visand impreuna...
  
             19 zile inundate de ploi de sentimente,
             Ti-as pazi iubirea, chiar daca pentru tine nu as mai bate ...
   
             19 luni renascandu-ma plangand...
             In loc sa te astept cu zambetul razand !

             19 vieti sa te am mi-as dorii,
             Traind in capsula timpului si-n bucurii ! ...


              

Unde-mi esti in miez de iarna ?...

             Ascult in liniste cum vazduhul suiera tremurand de aburul translucid pe care sezonul rece i-a dat suflare.Ascult in liniste sarutarile stelelor de gheata cu batranul pamant aflat sub hibernare acum.

           Privesc cum vantul rebel chinuie nepasator crengile reci si imbracate in gheata asteptand cate o imbratisare care sa le dezmorteasca si totodata privesc valsul fulgilor efectuat pe scena din fata ochilor mei umezi.Privesc urmele poleite acum de nea lasate de saniile abia scoase din podul plin de vechituri sau din pivnita doldora de dulceturi ale mamei, sanii uitate acolo pe timpul absentei zapezii.

           Miros aerul proaspat si nepatat de poluarea din timul verii, indopandu-ma cu el nedandu-i drumul vizitatorului plamanilor mei ! Miros zapada presarata pe mainile mele ascunse acum sub manusile de catifea rosu aprins precum sangele meu care acum, alaturi de intreg inauntrul meu, devin asa reci in urma absoarberii aerului nu tocmai bland.

          Gust din plin bucuria pe care zglobii pui de oameni ti-o transmit tocmai de pe dealul modelat de vestmantul imaculat.Gust din frumusetea pe care sezonul taios i-o reda cu strictete naturii, ramanand din aceasta doar umbre incolore.

        ‘’Atinge si tu o data si fara teama cuibarita pufosenia asta de zapada! Atinge si tu frigul in aceeasi masura cum el te-a atins si te atinge, provocandu-ti intepaturi de gradul 3! ‘’, imi sopteste gandul meu fugitiv…

           Bucura-te, copilule din mine, de vremea aceasta care iti rastalmaceste copilaria de odiniora pe cand ‘’ facutul ingerilor in zapada’’  sau ‘’vesnicul om de zapada’’ erau motivele pentru care imbratisai hainele groase de sezon si intrai imbujorat in casa tocmai seara tarziu pe o asa vreme parca imprumutata de la Polul Nord ! Dar cum as putea sa ma bucur de una singura ? Incerc sa rad, sa ma afund in grosimea zapezii, dar parca nu are acelasi farmec cand impartasesc cu cineva o astfel de ‘’joaca’’. Am spus doar ‘’cineva’’ , dar deja al meu gand hoinarind prin spatiu-timp s-a gandit cam cine ar putea fi. E el, cel in care imi investesc aproape intrega mea iubire pura si jucausa !

  

            Degeaba ascult in liniste vazduhul tremurand de frig, daca nu ii ascult vocea care imi incalzeste urechea! Degeaba privesc spectacolul organizat de vantul naprasnic, daca nu ii privesc ochii oglinditi in ai mei! Degeaba miros aerul improspatat, daca nu miros parfumul tronand in jurul gatului sau fin ! Degeaba gust din rasetele fara incetare ale micilor oameni de zapada vii deveniti acum, daca nu gust dulcele sarutari ale omuletului meu de zapada devenit acum in urma bataliei incarcata de munitia iernatica! Degeaba imi rasfat prin atingere degetelele rebele cu racoroasa zapada, daca mainile mele nu se incruciseaza cu ale lui printr-o atingere calduroasa ce ar tine locul oricarei surse de caldura !

           Degeaba, daca nu esti langa mine strangandu-ma in brate in timp ce soapta silentioasa imi mangaie urechea vibrand de cuvintele ; ‘’Tu ma tii in viata ‘’ si sarutul tau apasat si parintesc pe frunte …  si strig cu putere dinauntrul meu ‘’Unde-mi esti in miez de iarna  ? ‘’

                                

Frumoasa si rece

      

              Stai inghemuita cu trupul firav pe fotoliul invelit de patura de casmir si iti arunci privirea melancolica si nesaturata de chipul pe care minut de minut ti-l infatisezi in minte, prin fereastra brazdata de mucegaiul glaciar cauzat de frigul abia asternut.Stai fara viata parca si lipsita de orice grija cu mainile inclestate pe telefon asteptand din clipa in clipa ca linistea dominanta din camera mirosind a scortisoara sa fie intretaiata de zgomotul dulce al unui sms… Dar asteptarea se intensifica si daca ar putea fi masurata in kilometri, in momentul acela ar fi depasit cu siguranta zeci si milioane de mii de kilometri.

 

             Si daca ai putea pret de 5 minute  sa-i dai drumul doar pentru a putea observa lumea din jurul tau,nefacand apel la acel chip care te bantuie nestingherit ! Fluturi in stomac, roseata in obraji,un tremurat stupid…toate astea sunt dovezile unei iubiri de abia aflate la inceput de drum si sunt chiar simpatice astfel de trairi! Dar singurul dezavantaj ar fi ca pur si simplu te rup de realitate si ajungi in stadiul cand nu mai observi nimic din ce se intampla in jurul tau decat atunci cand esti cu cel pentru care ochisorii tai inocenti se aprind ca farurile unei masini aflata in plina noapte !

            Iti este dor de el si ai vrea sa ii trimiti un sms prin care sa ii aduci la cunostinta ca tu chiar ii simti lipsa si tare mult te-ai bucura de prezenta lui atat de calduroasa intr-o zi atat de rece si inchisa.Dar apoi te gandesti ca daca si lui i-ar fi fost dor de tine ar face acelasi lucru pe care tu ai vrea chiar acum sa il faci … Scrierea unui sms nu cred ca iroseste chiar atat de mult timp, nu-i asa ? Ar trebui sa se gandeasca ca Romeosi Julieta,cei care au sculptat statuia romantismului, au murit unul pentru celalalt in numele iubirii, iar un simplu ‘’Esti bine? ‘’ nu cred ca ar omora vieti !

Dar poate el chiar acum asteapta un sms de la tine si vazand ca niciunul nu face primul pas, amandoi va luati de mana cu orgoliul si nici in ruptul capului nu ii dati drumul ! Insa dragostea adevarata nu-i permite orgoliului sa se cuibareasca, ci dragostea adevarata asteapta, asteptare ce pe multi ii face sa cedeze, dar speram ca nu se aplica si in cazul vostru!

            Si stand asa, inghemuita pe fotoliul incalzit de semineul doldora de lemne, isi privi mainile, ale caror degete ardeau de nerabdare sa il dezbrace. Dar nicidecum sa ii descheie nasturii luciosi de la camasa ta preferata, ci mai degraba sa ii dezbrace sufletul pentru a se convinge daca iubirea lor este egala din ambele parti! Dar acum se gandeste ca poate ar fi dezamagita de ce ar putea descoperi acolo, asa ca prefera sa faca un pas inapoi si traind cu speranta ca finalul povestii ei  este asa cum ea isi doreste !

“Abonatul pe care l-ati contactat nu este disponibil momentan.Va rugam incercati mai tarziu.’’ Mai tarziu ? Cand probabil va fi prea tarziu ?

Inchise ochii ale caror gene dese ii umbrira obrajii palizi si ofta, punand smartphone-ul in buzunarul jachetei pe care tocmai o imbraca. Era o pierdere de vreme sa stea in casa in timp ce sezonul de poveste se dezlantuia sub cerul abundent de fulgii de nea!

           Este asa frumoasa si de abia presarata cu particulele ei de sclipici glaciar , si totusi este atat de rece! Poate asa ar trebui sa fie si ea: frumoasa si rece precum zapada sau gingasa si plina de mister precum fulgii ! Poate ca daca ar urma exemplul zapezii, zidurile ei emotionale nu ar mai fi fisurate de ‘’negativismele’’ rautacioase bombardate din exterior pe care si le depoziteaza in inima ei aflata sub forma unui hotel in care s-a cam saturat sa gazduiasca atacurile provenite de la cei ce doresc o imagine cu ea doborata ! Dar nu, ea nu este  si nu poate deveni rece precum zapada, chiar daca este constiinta ca oamenii buni sunt sortiti sa sufere mai mult.Dar avea de gand sa schimbe asta,sa faca in asa fel incat bunatatea ei sa defileze pe covorul fericirii.

          Simti  smartphone-ul vibrand sub captuseala groasa a jachetei. Era mult asteptatul sms ! Il deschise numaidecat si pe ecran i se infatisa cuvintele: ‘’Uita-te in spate! ‘’, simtind cum piciorul drept este usor atins de instrumental zapezii: o sanie pe care trona un buchet incantator de trandafiri! Ridica privirea care se lumina de indata la contactul vizual cu el.Ii despartea cativa metri ,el innotand prin nametii nu demult cernuti pentru a o prinde de mana, apoi urma mult asteptata imbratisare, imbratisare ce o faca pe indata sa uite de intepaturile provocate de frigul taios!

         Dar nu uita,oricat de mult te-ar impresiona un gest facut din inima sau nu, ramai intotdeauna frumoasa si rece, asta in cazul in care nu vrei ca inima ta sa ajunga, mai devreme sau mai tarziu, precum bucatile unui portelan insirate pe covor !

Felicitari,demonule! Ai facut un inger sa planga ...

                        

             A fost nevoie doar de o privire aruncata subit pentru a i se infiripa si ramanand mult timp in ochii ei acea placuta suflare de viata, imagine ce avea sa o inrameze cat de curand in inima nepatata de suferinta. Simti mici fiori rasarind prin corpul plapand, simti cum stomacul devine doldora de mici fluturi care ,in minutele urmatoare, se transforma intr-un intreg insectar. Simti ca stomacul are si el viata lui proprie, simti ca traieste intens o mare bucurie, ceva ce este aproape imposibil de explicat in cuvinte. Dar totusi prefera sa creada ca totul e doar o trecatoare iluzie, era constienta ca acest sentiment trebuie sa fie dezlipit de realitate, stia ca ii era interzis sa se indragosteasca, mai ales de o fiinta ce apartinea unei lumi diferite de a ei.

             Of, copila naiva ! N-ai vrea sa stii ce purta in suflet, cate lupte s-au dat in ea fara sa auzi macar un singur urlet.Simtea cum radacinile iubirii de omenesc patraundeau si mai adanc, insa nu din cauza inevitabilei treceri a timpului, ci mai degraba cauza acestei avanasari se datora faptului ca nu putea sa impartaseasca cu nimeni, mai ales cu cel care ii trezise reale sentimente, acea apasare sufleteasca care se hranea din ea, consumand-o putin cate putin. Ar fi fost judecata gresit si aspru de catre ceilalti, nu ar fi fost inteleasa pe deplin, la un moment dat ar fi fost tratata cu armele indiferentei,iar in altul poate chiar izgonita, iar astfel de trairi ii accentua starile blajine de melancolie.

            Oh, fiinta inocenta incorporate cu gingasie ! Chipul tau poleit de praful rarei frumuseti ti l-ai vandut tristetii acum, chipul iti este robit lacrimilor, alaturi de sufletul care  nu cunoscuse esecul pana atunci.De ce te-ai expus tu oare unei asemenea greseli ? In adancul sufletului tau tanjeai dupa iubire, si oare asta te-a determinat sa crezi ca iubirea este intruchiparea exacta a perfectiunii, a frumusetii , la inceput de drum ?  Ce bine ar fi fost daca ar  ramane neschimbata pana la sfarsitul cararii.Dar nu , intotdeauna trebuie sa intervina acel element care dezmembreaza perfectiunea a ceva frumos.Dar depinde insa si de  cei care o modeleaza, depinde ce ingredient prim folosesc pentru mentinerea acesteia.Nu toti trandafirii sunt usor de cules, insa ferice de cei care reusesc, de cei care vor trebui sa suporte micile sangerari provocate de zveltii spini.

           Asa ca, fi puternica si increzatoare, inger protector ce esti! Nu uita ca acesta este singurul scop pentru care trupul si sufletul tau translucid a fost adus la viata, nu pentru a te expune pericolului de a fi ranita de ceva trecator. Ce bine ar mai fi fost daca ascultai de micul sfat al unui suflet adolescentin de data asta ! Dar nu, nu fusese de ajuns doar sa cazi prada capcanelor iubirii mascate, ci si izgonirea dintre semeni tai din lumea divina, si asta a fost picatura care a umplut pe deplin paharul linistitei tale vieti.

            Si astfel, mica suferinda, ai fost trimisa pe pamant sub forma de ploaie intr-o zi torida de vara, dar din dorinta de a cunoaste iubirea de cel ales de tine, soarta a decis sa iti mai ofere o sansa, pentru a-ti demonstra cat de mult vei avea de suferit daca fortezi o iubire imposibila,dar de data asta sa te manifesti printe semenii celui pentru care ai preferat o iubire neimpartasita , in locul fericirii tale eterne. Si iata ca, dupa o buna bucata de vreme, ai fost satula de presiunea acestei atmosferi incarcata de prea multa durere, de prea multa suferinta, si nu te-ai gandit ca vei ajunge sa regreti intr-o zi pasul pe care ti l-ai faurit acum mult timp. Ai cunoscut si tu dezamagirea  de cel caruia ii purtai atata afectiune si grija, de cel din cauza caruia ( si nu te-ai fi gandit ca vei ajunge sa il acuzi de ceva vreodata ) ai suferit doar, iubirea neoglindindu-se si in lucirea ochilor tai.Adevarata ta identitate il determinase pe cel ales de tine sa pastreze acea distanta de care te-ai temut inca de la inceput.Dar sa stii ca o iubire adevarata presupune acceptarea celui ales exact asa cum este felul lui de a fi, fara compromisuri, fara schimbari de orice natura, insa iubirea nu s-a manifestat asa si in cazul tau , din pacate, deoarece a trebuit sa suporti pedeapsa neascultarii tale indraznete. Nu cauta iubirea, las-o sa vina singura la tine.

            Dar suferinta ta a luat sfarsit odata cu cererea  de a te intoarce la viata ta de odinioara si spre surprinderea ta, ai fost acceptata inapoi, caci mare si milos este al tau suflet nestiutor.Iar acum esti libera, dupa ce sentimentele tale s-au topit odata cu acceptarea acestei etape de a trece mai departe, insa tocmai acum, sentimentele lui pentru tine au rasarit, dar este mult prea tarziu. I-a venit lui radul de a suferi, de a suporta consecintele pentru ca nu stiuse la timp sa aprecieze ‘’persoana’’ care pentru el s-a sacrificat.

Partea cea mai buna in aceasta poveste a ta, mica suferinda, este ca ti-ai invatat lectia pe deplin , lectie ce te va ajuta cu siguranta pe viitor , si anuma ca o iubire intre un inger si un demon va fi posibila numai in momentul cand iubirea va incolti din ambele parti si in acelasi timp.Pana la urma, iubirea neimpartasita moare.Este o moarte totusi parca mai acceptabila decat moartea unei iubiri realizate.

Insa pana atunci  inchide ochii, ingere, si viseaza doar !

            P.S. : Si te rog, ca din cand in cand, sa iti faci treaba ceva mai bine, Cupidonita draga, ca doar ai trecut si tu prin asta!

                                    

Ma droghez cu promisiuni

                 De ce ? Spune-mi , te rog … chiar te implor… cer doar o explicatie amanuntita concret asupra unei nelamuriri nedeseslusite. Spune-mi tu, macar tu, de cand cu aceasta stupefianta indrazneala de incalcare a promisiunilor, de cand cu aceasta moda,ca sa spun asa ? Persoane ma intreaba de ce este asa greu sa crezi in oameni, sa ai incredere.Dupa intrebarea adresata, am adresat si eu la randul meu lor intrebarea "De ce este asa de greu sa pastrezi o promisiune ?'' Suntem in secolul al XXI- lea si in loc  sa urcam cate o treapta pentru a ajunge in varf, noi ce facem in schimb? Nimic altceva decat sa ne indreptam spre cobarasul treptelor, trepte care ne vor duce la un moment dat in pivnita racoroasa si dominata de fiinte dezgustatoare cu ochi rosii ce pandesc in intuneric. Nu toate lucrurile noi care le pun in aplicare majoritatea persoanelor , lurcrui catalogate drept ‘’in pas cu moda’’ sunt si avantajoase noua… Tie ti se pare ‘’in pas cu moda’’ incalcarea unei promisiuni ? A unui lucru sfant , pot sa il numesc asa, nu ? Eu sunt devotata promisiunilor si de asta folosesc termenul ‘’sfant’’.

                Pur si simplu sunt suparata … pur si simplu m-am saturat de toate acele ‘’promisiuni’’ in spatele carora minciunile sunt gata-gata de a exploda odata cu balonul in care misuna. Pur si simplu m-am plictisit de felul de a fi al persoanelor care cantaresc pe acelasi taler al balantei atat o promisiune sincera, cat si una preschimbata prin fardare.

                  Sunt promisiuni pe care le facem si care      

  ni se fac, sunt promisiuni care vin in mod natural
intr-un moment in care purtam o conversatie ,iar
dialogul se contruieste inspre promisiune in mod
firesc si sunt promisiuni pe care uneori le fortam
si prin santaj emotional, sunt promisiuni pe termen
scurt, pe termen lung sau pe vesnicie.Uitandu-te la
 tipurile de promisiuni listate, de multe ori o promisiune

 pare a fi unul din instrumentele cu ajutorul caruia

 obtinem ceva ce urmarim, si mai putin o modalitate

 prin care sa oferim asigurare, sa oferim incredere

atunci cand cei de langa noi s-ar putea indoi in circumstanta respectiva, din cauza propriilor temeri sau a unor experiente din trecut, placute sau poate mai putin, experiente cu ajutorul careia ai castigat sau pierdut o anumita persoana speciala .

                  Si te trezesti intr-o zi cand simti nevoia de a impartasi cu persoana pierduta o mie si una de lucruri, dar tu faci un pas inapoi doar din motivul ca acea incredere care se legase acum mult timp,s-a risipit acum, niciodata nemaiputand reluandu-se…Pentru asta e bun focul. Ce ? Ai citit bine! Da, atunci cand cineva se face nevazut din viata ta. Si s-ar putea sa nu o mai vezi niciodata, dar cine stie in ce circumstante.Si sunt lucruri care ai vrea, care ti-ar placea sa le spui cu atata ardoare. Dar sa te invat ceva care te-ar putea ajuta .Iei o foaie , iei si un creion si incepi a scrie o scrisoare.Poate sa fie o infinitate sau doar un cuvant.Si dupa ce ai terminat-o de scris, nu i-o trimiti acelei persoane niciodata… o impachetezi si ii dai foc … o ia vantul si asa durerea nu ramane atat de adanca !