Sub clar de cer senin

                Si ii era dor.Ii era asa dor ca numai gandul la miile de kilometri ii provoca durere ce ii distrugea chiar si capacitatea de a respira.Cat isi dorea in a putea taia din radacini distanta invelita in amaraciune doar pentru a-i reintalni universul caprui din irisii in care se revarsa, asemenea unui val de caldura primavaratica, intreaga lui iubire dupa care tanjeam..Da,ai ghicit,eu sunt,si el este.
               Si contactul vizual facea in asa fel incat sclipirile aurii din ochii lui bruni captau lumina iubirii din ochii mei migdalati de razele soarelui.Si numai privirea trada dorinta unei imbratisari din care eram imposibil de a fi dezlipita,din care nimeni si absolut nimic nu putea  sa il dsprinda din caldura emanata din universul care pe el, si pe mine totodata, ne purifica, metamorfozandu-ne in sculpturi ale iubirii. Si convinsi peste masura de explozia euforica a tot ceea ce insemna iubire pentru noi, constataseram, sub clar de cer senin, ca unii oameni nu iubesc decat o singura data,la baza acestui principiu stand importanta ascultarii sufletului. Poti detine toate averile si atentia cuvenita, dar daca dimineata nu te trezesti alaturi de persoana dupa care sufletul tau tanjeste, e totul in zadar. Si iata,cat de important este sa iti asculti sufletul !
               O, grifonul meu cu aripi de inger ! Suntem prizonierii propriei noastre custi, in care distanta, intruchipata intr-o ispita de un rau necesar, s-a dovedit a fi pana la urma mentorul nostru spiritual fara voie,fara de care nu ar fi fost posibil acest traseu initiatic,cale catre maturizarea sentimentelor pe care le nutrim reciproc. Dar poate soarta ne va pune din nou si din nou la incercare , testandu-ne iubirea acumulata in felinarul inauntrul caruia licuricii isi cer dreptul de proprietate.
                Si poate vei inceta intr-o zi din a te mai gandi la mine ca la un exemplar unicat de fluture si se va naste dorinta de a captura alti fluturi,dorinta de nou inundandu-te si vei uita, devenind atat de arogant incat a-i cladi un zid intre tine si fluturele  in jurul caruia te orientai sa iti cladesti viitorul.Si poate vei obosi intr-o zi din a mai cauta asemanarea mea pe chipuri straine ,de care nu te-ai mai putea atasa cum erai obisnuit sa o faci.Si poate intr-o zi ne vom intersecta in aria de vizor a aceluiasi clar de cer senin,sub care ne declaram odata iubirea,dar acum sub ipostaza a doi straini complet indiferenti unul fata de celalalt: tu ca un fost grifon cu aripi de inger,iar eu ca un fost fluture timid.
                Si in fond, cum poate lua nastere iubirea eterna intre doi reprezentanti a unor lumi diferite, avand in comun doar infinitatea cerului senin ? Dar cine stie, iubirea nu inceteaza niciodata din a-si face prezenta in cele mai neastepate moduri...