Ai vazut cat ploua ?
Stau lipita de fereastra,imbracata in puloverul pe care mi l-ai oferit fara nici o afectiune in parc,cand ti se facuse mila de mine din cauza faptului ca tremuram.Dar nu de frigul in sine, ci de frigul din privirea ta, de felul cum pielea mea era supusa frisoanelor din lipsa imbratisarilor tale, din lipsa sarutarilor care presupun ca mi-ar fi napadit sira spinarii cu mici fioruri nevinovate.Si doare.Cum te vedeam langa mine sau indepartandu-te, fara sa te am sau sa te fii avut macar.Dar ma multumesc si cu acest ''frig'' pe care il obtin de fiecare data cand privirile ni se intersecteaza si intreaga lume se rezuma doar la noi doi in mintea mea. Si ce-ar fi fost daca ne aflam inauntrul unei frumoase clepsidre de cristal, sub forma a doua firisoare de nisip azur care sa se intalneasca la nesfarsit indiferent de cum era pozitionata clepsidra?
Tot ploua ! Devine enervant, stiu.Sau poate nu.Poate un heruvim a cazut pe pamant si vazand doar oameni, s-a intristat si a inceput pur si simplu sa planga.Vazand oameni, si nu umanitate, vazand fiinte evoluate, si nu iubire, marele haos ambalat frumos!
Apropo,oare tu ai fost vreodata indragostit ? Ai simtit cum aceasta Chestie te face atat de vulnerabil, iti deschide mintea, inima, insemnand ca cineva poate patrunde in ele si sa le distruga.Dar eu iti garantez ca nu voi face astfel! Pariez pe felinarul meu cu licurici care, in cazul in care nu ai stii,inseamna mult pentru mine si nu l-as pune la bataie pe orice..sau pe oricine.
Dar mai bine pun intrebarea daca tu poti iubi,stana rece de piatra.Vezi ce face iubirea ta din mine ? Cum ma poseda, cum ma determina sa fiu linistita si visatoare la noi doi, si cum in secunda urmatoare imi anticipeaza toti nervii din constructia mea intrebandu-ma de ce nu pui odata capat orgoliului si ai incepe in a ma iubi ? Pentru ca simt ca tu ma iubesti sau cel putin dorinta te indeamna sa incerci sa o faci. Nu-ti mai trimite inima acasa fortand-o sa se odihneasca.Da-i frau liber, pentru ca are dreptul la libertatea de a alege. Iubirea nu se poate naste si a se dezvolta daca ai tine-o incatusata de minte, pedepsindu-ti sufletul din a nu fi atins de sageata lui Cupidon.
Si da, poate picaturile astea nesfarsite de ploaie sunt de fapt suferinta lui Cupidon cand vede ca refuzi sa ma iubesti, pe cand inima ta ar face stop cardiac stiind ca nu ma poate avea din cauza mintii tale realiste.
Asa ca ce mai astepti ? Vreo invitatie speciala spre fericire pe plan sentimental ? Stai mai bine in banca ta si ti-ai invata inima libera sa simta, ai inteles ? Ca poate mai tarziu soarta te va taxa, si de ce sa nu te pregatesti in ridicarea unei frumoase note de 10 pentru iubirea pe care ai putea sa o cladesti ? Dar doar cu mine fireste. Si atunci cred ca voi innebuni din betia iubirii tale si chiar vom fi fericiti. Tu cu mine, eu cu tine.
Dar stai putin, daca voi innebuni cu adevarat, ma vei putea iubi si asa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu