'' Nu vreau'' sa iti complic viata cu prezenta mea tacuta si timida.Si cum mie una nu imi plac deloc complicatiile, pot lua acest sentiment drept ceva necomun intre noi doi.Insa tare mult ii place vietii sa alerge galopand si sa se alieze cu complicatiile acestea, dorind sa ne aduca impreuna oricand si oriunde, incercand
sa ne demonstreze cat adevar graieste in zicala ''Opusele se atrag''.
Tu vrei insa sa iti complici viata cu prezenta mea colorata de secretele pe care ochii tai ard de nerabdare de a le descifra, secrete launtrice pline de viata care te fac sa vezi alb-negrul opac in culori fosforescente si vibrand de bataia aripilor de fluturi, lucru ce constata concret un prim pas catre o iubire impartasita.
''Nu vreau'' sa fiu acuzata de posibilele rani ale palmelor tale provocate de constructia unei posibile barci, croindu-i traseul de a ne duce traversand marea departare catre luna aruncand in juru-i pulbere de lumina argintie, loc perfect in care tu ai avea sansa de a crea o atmosfera de liniste si de siguranta, transmitand-o si mie printr-un sarut apasat pe fruntea-ami umbrita de inaltimea ta sfidatoare.
Tu vrei insa sa te bucuri de acele rani usturatoare, fiind constient de faptul ca era vorba de contributia mea, chiar daca am folosit-o intr-un mod mai putin placut, tie fiindu-ti indiferent de starea ta fizica, atata timp cat cea launtrica era rasplatita cu zambetul meu nascut in urma nocturnei plimbari chiar la poalele discului lunar.
Si asa, poate al meu ''nu vreau'' egoist, improscat cu atatea si atatea dovezi frumos ornamentate cu iubire, ar mai ceda din orgoliul si indiferenta pe care tu ai adus-o la viata odata cu tradarile si dezamagirile expediate catre destinatarul sufletului meu, eul.Si poate asa ne-am reintoarce la vremea cand fluturii mei erau alintati de adierea dulce provocata de bataia aripilor fluturilor tai, recapatand formele si consistenta sentimentelor sensibile nutrite firescului omenesc.
Si brusc imi amintesc de o carte, ai carei pagini incercau sa demonstreze faptul ca totul in lume e coruptibil, ca nimic nu va ramane etern si frumos.Si brusc ma gandesc ca poate toata povestea asta a noastra e doar de scurta durata si poate nu va ramane eterna si frumoasa asa cum ai vrea tu sau poate cum as vrea eu.Si atunci oare, ce e de facut ? Sper doar ca nu voi ramane atat de saraca in urma gandurilor framantate incat sa uit pentru o perioada de timp cum e sa mai dai frau liber gandurilor pozitize, decorate fiind de zambete largi pana la urechi.
'' Nu vreau'' da devin asa saraca golindu-ma si oferindu-ti din putina mea iubire pe care ti-am inmagazinat-o.Tu vrei insa sa devin saraca darunindu-ti din iubirea mea pentru a ma imbogati tu apoi cu iubirea ta excesiva.
'' Nu vreau'' sa iti diluez tacerea, facandu-te sa te rupi de concentrarea pe care o acorzi ziarului diminetile la micul dejun,adresandu-ti un ''Multumesc'' scutit de prea multa afectiune, pentru masa matinala pregatita special in scopul satisfacerii papilelor mele gustative.Tu vrei insa sa te fac ca doar mie sa-mi acorzi concentrarea si atentia chiar de dis de dimineata, bucurandu-te la auzul unuei aprecieri venite din partea mea la efortul depus in ornamentarea farfuriilor, facandu-te sa realizezi ca nimic din ce faci sau din ce ai face pentru mine nu este in zadar.
'' Nu vreau'' sa iti tulbur somnul in timp ce degetele-mi aluneca pe obrajii tai rapusi de arsita soarelui sau sa-mi fuga cate un sarut pe fruntea-ti lipita de gatul meu palid.Tu vrei insa sa te tin treaz si sa-ti mangai negrii ochii prin care vad limpede toti fluturasii din al tau stomac,fluturi ce se dezlantuie in preajma-mi sau sa iti potolesc temperatura ridicata a obrajilor cu un sarut mic si racoritor de-al meu.
'' Nu vreau'' sa imi deschid larg bratele pentru a te ivi tu intre ele, rezultand o imbratisare de lunga durata,deoarece alta data cand as avea nevoie de o imbratisare si n-ai fi langa mine, m-as intreba '' cum ar fi fost daca mi-ai oferi una ? '', si astfel mai rau mi-as necaji sufletul trist si bratele-mi reci.Tu vrei insa sa ma inconjori printr-o imbratisare, daruindu-mi din caldura si iubirea sincera pe care mi-o porti, vrand sa te asiguri ca inteleg faptul ca la tine voi gasi siguranta si afectiune, determinandu-ma sa spun cu incredete ''Sunt acasa ! ''
Interesant textul. :) Ca oameni, suntem și vom fi mereu egoiști fiindcă avem în noi atât instinctul autoconservării cât și pe cel al autodistrugerii. Uneori egoismul ne distruge, destrămând relațiile sociale, alteori ne ajută să ne apărăm de diverse primejdii externe. Cred că importante și decisive sunt dozele de egoism din fiecare persoană. Ele ne determină într-o oarecare măsură comportamentul și în funcție de acesta apar urmările, pozitive sau negative. Iubirea nu face excepție, existând și aici egoism în diferite cantități, după cum ai ilustrat și tu foarte frumos. :) :*
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate si iti multumesc :*
RăspundețiȘtergereEgoismul este astfel de foarte multe ori o parere conform cu setul de reguli si valori pe care il are fiecare.Cu cat acestea se apropie intr-un mpd trait de valori fundamentale, cu atat parerea e mai obiectiva si putem aprecia corect realitatea.