joi, 30 ianuarie 2014

Unde-mi esti in miez de iarna ?...



             Ascult in liniste cum vazduhul suiera tremurand de aburul translucid pe care sezonul rece i-a dat suflare.Ascult in liniste sarutarile stelelor de gheata cu batranul pamant aflat sub hibernare acum.

           Privesc cum vantul rebel chinuie nepasator crengile reci si imbracate in gheata asteptand cate o imbratisare care sa le dezmorteasca si totodata privesc valsul fulgilor efectuat pe scena din fata ochilor mei umezi.Privesc urmele poleite acum de nea lasate de saniile abia scoase din podul plin de vechituri sau din pivnita doldora de dulceturi ale mamei, sanii uitate acolo pe timpul absentei zapezii.

           Miros aerul proaspat si nepatat de poluarea din timul verii, indopandu-ma cu el nedandu-i drumul vizitatorului plamanilor mei ! Miros zapada presarata pe mainile mele ascunse acum sub manusile de catifea rosu aprins precum sangele meu care acum, alaturi de intreg inauntrul meu, devin asa reci in urma absoarberii aerului nu tocmai bland.

          Gust din plin bucuria pe care zglobii pui de oameni ti-o transmit tocmai de pe dealul modelat de vestmantul imaculat.Gust din frumusetea pe care sezonul taios i-o reda cu strictete naturii, ramanand din aceasta doar umbre incolore.

        ‘’Atinge si tu o data si fara teama cuibarita pufosenia asta de zapada! Atinge si tu frigul in aceeasi masura cum el te-a atins si te atinge, provocandu-ti intepaturi de gradul 3! ‘’, imi sopteste gandul meu fugitiv…

           Bucura-te, copilule din mine, de vremea aceasta care iti rastalmaceste copilaria de odiniora pe cand ‘’ facutul ingerilor in zapada’’  sau ‘’vesnicul om de zapada’’ erau motivele pentru care imbratisai hainele groase de sezon si intrai imbujorat in casa tocmai seara tarziu pe o asa vreme parca imprumutata de la Polul Nord ! Dar cum as putea sa ma bucur de una singura ? Incerc sa rad, sa ma afund in grosimea zapezii, dar parca nu are acelasi farmec cand impartasesc cu cineva o astfel de ‘’joaca’’. Am spus doar ‘’cineva’’ , dar deja al meu gand hoinarind prin spatiu-timp s-a gandit cam cine ar putea fi. E el, cel in care imi investesc aproape intrega mea iubire pura si jucausa !
  
            Degeaba ascult in liniste vazduhul tremurand de frig, daca nu ii ascult vocea care imi incalzeste urechea! Degeaba privesc spectacolul organizat de vantul naprasnic, daca nu ii privesc ochii oglinditi in ai mei! Degeaba miros aerul improspatat, daca nu miros parfumul tronand in jurul gatului sau fin ! Degeaba gust din rasetele fara incetare ale micilor oameni de zapada vii deveniti acum, daca nu gust dulcele sarutari ale omuletului meu de zapada devenit acum in urma bataliei incarcata de munitia iernatica! Degeaba imi rasfat prin atingere degetelele rebele cu racoroasa zapada, daca mainile mele nu se incruciseaza cu ale lui printr-o atingere calduroasa ce ar tine locul oricarei surse de caldura !

           Degeaba, daca nu esti langa mine strangandu-ma in brate in timp ce soapta silentioasa imi mangaie urechea vibrand de cuvintele ; ‘’Tu ma tii in viata ‘’ si sarutul tau apasat si parintesc pe frunte …  si strig cu putere dinauntrul meu ‘’Unde-mi esti in miez de iarna  ? ‘’

                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu