Cat de incantator este sa poposesti sub ramurile imperiale ale unui copac ! Te simti protejat , simti cum din clipa in clipa crengile , care se prind in dansul coordonat de aripile moi ale vantului , se transforma in uriase brate gata pregatite pentru a te imbratisa .O adiere sublima anunta sosirea toamnei , in caleasca ei de frunze moarte , imbracata in vesnica rochie tesuta cu fire de aur , pe cap purtand cununa batuta cu nestematele in forma de fructe .Cu zambetul sau lipsit de stralucire si caldura se cuibareste in sanul naturii si incepe astfel sa-si impuna propriile reguli. De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele marunte in codru , ale caror solzi s-au zburlit pe-o ramura .
Toamna vede incapatanarea cu care soarele insista sa mangaie solul cu mii de atingeri calduroase.Este chiar nemultumita , motiv pentru care invoca suierul ascutit al vantului iernatic, care isi plimba rasuflarea prin paduri , hartuind crengile copacilor.Urmatoarea pe lista schimbarilor este culoarea vie a naturii.Toamna isi intinde bratele lungi si atinge natura pe crestet ,asemenea unei regine atingandu-si supusii. Natura ingalbeneste vazand cu ochii la comanda ei , asemenea unui om care imbatraneste mai devreme decat ar trebui . Multumita de modul in care servilii ii indeplinesc capriciile , incepe acum sa lucreze asupra temperaturilor , acestea coborand vertiginos in apropierea zonelor rezervate inghetului.
La fiecare adiere de vant , bratele copacilor se balanseaza si odata cu ele frunzele incep sa cada intr-o ploaie multicolora. Spre deosebire de o ploaie normala , in care stropii de ploaie se indreapta direct spre pamant , ploaia de frunze ruginii este insa una haotica , iar fiecare frunza pare a avea propriul drum . Intr-un final se aseaza pe solul zvantat si incep sa formeze covorul ofilit de toamna. Aleile, triste pana mai ieri , acum sunt vesele si se mandresc cu straiele ruginii cu care sunt invesmantate . Scoarta de frunze se unduieste precum un covor magic datorita mangaierilor vantului care sufla cu atata furie ; se inalta de la sol , se misca asemenea unei iluzii , iar apoi revine tacut pe aleea adormita.Peste crestet de dumbrava norii suri isi poarta plumbul , iar lacrimile reci ale lui septembrie uda pamantul din inaltul cerului.Se lovesc cu ura de sol si emana sunete infundate , incercand sa intimideze natura care isi pierde culoarea stralucitoare si incepe astfel a imbatrani.
Furata de peisajul fastuos de toamna , nici nu am realizat cum timpul s-a strecurat pe langa mine .Frigul taios imi ordona cu strictete sa ma refugiez inauntrul casei , iar eu neavand nicio arma pentru a riposta impotriva lui , cedasem umila. In adancul meu simteam o parere de rau ca las in urma aceasta expozitie in aer a celui mai celebru pictor , anotimpul toamna.Dar stau si ma intreb oare prin ce coltisor hiberneaza acea vara caniculara cu zilele ei lungi si placute ? Ii duc dorul deja ... Duc dorul atingerilor acelei atmosfere plina de viata si miscare ! Acum insa atmosfera generala pare melancolica si obositoare, fiind lipsita de acel licar zburdalnic de lumina si dominand in aer un sentiment de apatie .
Deja incep a indrazni sa visez la caldura frumoaselor zile de vara ce vor urma , dar am acel sentiment care imi sopteste faptul ca sunt pregatita pentru a intampina noi dimineti ploioase acum , gata pentru a inlocui rochitele subtiri si viu colorate cu pulovere lungi si calduroase , a trece de la limonada rece cu gheata la ciocolata calda si aromata , dar mai ales ma voi bucura de nopti mai lungi , nopti al caror intuneric va straluci cu mai multa putere de milioanele si miliardele de stele suspendate acolo sus la mii de kilometrii ani lumina ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu