Si asa as ...

                 Si ziua incepu mangaiata fiind de firicelele rasfirate ale lunii, sau cel putin din ce ramasese din ele, scrutand cerul inecat de albul ca de nea si catifelarea ca de vata a norilor repartizati pe diferitele straturi ale atmosferei. Si parca porumbeii, facandu-mi cu ochiul prin ploaia de pene a aripilor incarcate de griul cenusiu, completau decorul peisajului matinal cu tenta romantica.Si soarele arunca fara mila sageti de foc asupra-mi, descarcandu-se de caldura patrunzatoare si incercand parca a se racori de aceasta, trimitand-o de asemenea si asupra sufletului slabit de speranta si fericire.Si el, sufletul, e incapatanat, orgolios nu mai spun in incercarea de a se filtra de toata suferinta asta apoasa. Si se prelinge, si se prelinge pana acolo unde atinge salasul inimii sufletului, nucleul eului meu interior.
                 Si bietul de el cat sufera ! Bombardat de cutitele contemporane ale astei lumi deshidrata de credinta si speranta, condamnat pentru zidul ridicat in numele sigurantei lui, fiind retras si singur in compania..dar in a cui companie? A nimanui... Si tresare si zvacneste in balta de sange din el izvorat, trage o ultima nadejde de a mai apuca scaldatul ochilor lui in marea rasaritului urmator.Si ca prin minune ai aparut Tu de mi-ai intins mana de a ma scoate din mlastina imbibata de tradari si de multitudinea celor ''doua fete''. Si pret de cateva secunde, mie parandu-mi-se ore intregi derulate in sir, ma purtasei pe al Tau brat croit din stele si luminat de praful licuricilor  translucizi, strabatand cerul sub clarul lunii fosforescente.
                Si pentru anihilarea suferintei inradacinata, m-ai rasplatit prin acea eliberare din cercul umbrelor demult apuse pentru mine.Si Ti-ai spus toata speranta in a contribui la ajutarea mea de a intelege in esenta si pentru totdeauna ca samanta raului odata implantata in pamantul secetos al personalitatii unora, va creste, dezvoltandu-se in acel eu inveninat, transformand sufletul intr-o oaza de gelozie si nepasare.Si ce as putea face cu al meu suflet timid modelat de astfel de euri contaminate? Si as putea doar sa ii ofer in continuare protectia data de pana acum, tinandu-l la naftalina in cutia toracica din care priveste suferind prin ferestrele caprui ale ochilor uitati de lume.
                Si dupa toata asta calatorie interstelara, sa ma prabusesc in apa oceanului sarat, dar pur, pentru a ma dezinfectade al lumii zahar expirat.Si asa as iesi o noua faptura, cu un suflet complet eliberat si cicatrizat de intreg numar infim de rani sapate pana la os.Si asa as da drumul licuricilor mei verzui din felinarul de cristal, pentru a-mi lumina calea mai cu prudenta pe intinderea noii vieti a eului meu purificat.